1 Cronici 17 VDCL

1. Și a fost așa: pe când locuia David în casa sa, David a zis lui Natan, prorocul: Iată eu locuiesc într‐o casă de cedri și chivotul legământului Domnului sub covoare!

2. Și Natan a zis lui David: Fă tot ce este în inima ta, căci Dumnezeu este cu tine.

3. Și a fost așa: în aceeași noapte cuvântul lui Dumnezeu a fost către Natan, zicând:

4. Mergi și spune lui David, slujitorul meu: Așa zice Domnul: Să nu‐mi zidești tu o casă de locuit;

5. căci n‐am locuit într‐o casă din ziua în care am scos pe Israel până astăzi, ci am fost din cort în cort și din locaș în locaș.

6. Pretutindeni unde am umblat cu tot Israelul, am vorbit eu oare vreun cuvânt către vreunul din judecătorii lui Israel, cărora le poruncisem să pască pe poporul meu zicând: De ce nu‐mi zidiți o casă de cedri?

7. Și acum așa să zici slujitorului meu David: Așa zice Domnul oștirilor: Te‐am luat de la staule, dinapoia oilor, ca să fii domn peste poporul meu Israel.

8. Și am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers și am stârpit dinaintea ta pe toți vrăjmașii tăi; și ți‐am făcut un nume asemenea numelui celor mari care sunt pe pământ.

9. Și voi rândui poporului meu Israel un loc și‐i voi sădi ca să locuiască în locul lor și să nu mai fie mutați; și copiii răutății nu‐l vor mai pustii ca la început

10. și din ziua în care am poruncit judecători peste poporul meu Israel. Și voi supune pe toți vrăjmașii tăi; și îți spun că Domnul îți va zidi o casă.

11. Și va fi așa: când ți se vor împlini zilele și te vei duce la părinții tăi, voi ridica sămânța ta după tine, care va fi din fiii tăi și voi întări împărăția sa.

12. El îmi va zidi o casă și îi voi întări scaunul de domnie în veac.

13. Eu îi voi fi tată și el îmi va fi fiu; și nu voi îndepărta de la el îndurarea mea, cum am îndepărtat‐o de la cel ce a fost înainte de tine.

14. Și‐l voi așeza în casa mea și în împărăția mea în veac și scaunul său de domnie va fi întemeiat în veac.

15. Natan a vorbit așa lui David, după toate aceste cuvinte și după toată această vedenie.

16. Și împăratul David a intrat și a șezut înaintea Domnului și a zis: Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, și ce este casa mea că m‐ai făcut să ajung până aici?

17. Și aceasta a fost puțin în ochii tăi, Dumnezeule, și ai vorbit de casa slujitorului tău pentru multă vreme în viitor și m‐ai privit după starea unui om foarte înălțat, Doamne Dumnezeule!

18. Ce să‐ți mai zică David pentru slava slujitorului tău!

19. Doamne, pentru slujitorul tău și după inima ta ai făcut toată această mărime și ai făcut cunoscut toate aceste lucruri mari.

20. Doamne, nimeni nu este ca tine și nu este Dumnezeu afară de tine, după toate cele ce am auzit cu urechile noastre.

21. Și cine este ca poporul tău Israel, singurul neam pe pământ, pe care s‐a dus Dumnezeu ca să‐l răscumpere, ca să fie un popor al lui, ca să‐ți faci un nume prin mărime și înfricoșare, alungând neamurile dinaintea poporului tău pe care l‐ai răscumpărat din Egipt?

22. Și ai pus pe poporul tău Israel ca popor al tău în veac; și tu, Doamne, te‐ai făcut Dumnezeul lor.

23. Și acum Doamne, cuvântul pe care l‐ai vorbit despre slujitorul tău și despre casa lui, să stea statornic în veac și fă cum ai zis!

24. Și să fie statornic și numele tău și să fie mărit în veac zicându‐se: Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel este Dumnezeu pentru Israel. Și casa lui David, slujitorul tău, să fie întemeiată înaintea ta.

25. Căci tu, Dumnezeul meu, tu ai descoperit urechii slujitorului tău că‐i vei zidi o casă; de aceea a găsit slujitorul tău să se roage înaintea ta.

26. Și acum, Doamne, tu ești Dumnezeu și ai făgăduit bunătatea aceasta slujitorului tău.

27. Și acum binevoiește și binecuvântează casa slujitorului tău, ca să fie în veac înaintea ta; căci tu, Doamne, ai binecuvântat‐o și va fi binecuvântată în veac.