1 Cronici 20 BIV2014

1. În anul următor apoi – Pe vremea când, pentru război, Toți împărații își strângeau Oștirea și se pregăteau – Ioab, cu toată oastea lui, Din țara Israelului A fost trimis să cucerească Și-n urmă-apoi, să pustiască Întreg ținutul cel pe care Poporul lui Amon îl are. El, de la David, a primit Poruncă de-a fi-ncercuit Cetatea Raba. Imediat, Ioab, la luptă, a plecat, În timp ce David a rămas Singur acasă-n acel ceas. El la Ierusalim ședea Și de acolo cârmuia. Ioab, Raba, a-ncercuit-o Și-n urmă el a nimicit-o.

2. De la cel care, împărat, Era în Raba, a luat Cununa cea împărătească. Ea s-a vădit să cântărească – În aur – un talant. Avea Și pietre scumpe prinse-n ea. Apoi, cu ea s-a-ncoronat David, în Raba, împărat Și-n urmă, prăzi îmbelșugate Au fost luate din cetate.

3. Uciși au fost, cu mic, cu mare, Locuitorii cei pe care, Cetatea Raba i-a avut. Prin ferăstraie i-au trecut Și cu topoare i-au tăiat. La fel, apoi, s-a întâmplat Cu tot poporul Amonit, Cari în cetăți a locuit. David, în fruntea oștilor – Cu tot al său întreg popor – Către Ierusalim apoi, Luat-a drumul, înapoi.

4. După aceea, a urmat Lupta cari, la Ghezer, s-a dat, Iar Sibecai l-a doborât Pe Sipai și l-a omorât. Sipai e Filisteanul care, Pe Rafa, drept părinte-l are, Iar Sibecai s-a potrivit, De neam, să fie Hușatit. Neamul de Filisteni, de-ndat’, Smerit apoi, s-a arătat.

5. Pe urmă, s-a vădit să fie Încă o mare bătălie, Iar Elhanan – acela care, Părinte, pe Iair, îl are – La fratele lui Goliat – Lahumi – cel venit din Gat, Înfuriat s-a repezit Și-apoi, de moarte, l-a lovit. O suliță omul avea, Cu un mâner ce aducea Asemeni unui sul țesut, Dar Elhanan nu s-a temut. Asupra lui a tăbărât, De-ndată, și l-a omorât.

6. O bătălie s-a mai dat, Care avut-a loc la Gat. Oștirile de Filisteni, Un om aveau printre oșteni, Cari o statură mare-avea. La mâini – și-apoi asemenea Și la picioare – s-a văzut Că multe degete-a avut. La mâini avea – la fiecare – Tot câte șase; la picioare Tot șase degete avuse, Căci în ăst fel, el se născuse. Se știe dar, că numărate, Sunt douăzeci și patru toate. De neam, din Rafa, era el,

7. Iar pe poporul Israel, Mereu, doar l-a batjocorit. Atunci, în față, i-a ieșit Chiar Ionatan, acela care, Pe Șimea, drept părinte-l are, Frate cu David. Mâniat, Pe Filistean l-a atacat, Jos, la pământ la doborât Îndată, și l-a omorât.

8. Oameni-aceștia se vădeau Că ai lui Rafa fii erau Și că în Gat au fost născuți. Când Filisteni-au fost bătuți De Israel, acești feciori, De ai lui David slujitori Au fost înfrânți și, negreșit, În felu-acesta au pierit.