1 Cronici 22 BIV2014

1. David a zis: „Aici, vreau eu, O Casă, pentru Dumnezeu. Mai vreau apoi, și un altar. Jertfe să se aducă-n dar – Arderi de tot – pe-altaru-acel, Pentru întregul Israel.”

2. David, la sine, a chemat Străinii care s-au aflat În țară-atunci, în Israel. A adunat – în acest fel – Pe cei care se dovedeau Că-n piatră, cioplitori, erau. Pe-aceștia i-a însărcinat Să pregătească, de îndat’, Pietrele ce erau menite A fi – în urmă – folosite Pentru zidirea Templului, Cari fi-va Casa Domnului.

3. Fier – din belșug – a pregătit Din care-apoi a făurit Cuie cu care se prindeau Aripile ce le aveau Ușile Templului. Apoi, A mai făcut și scoabe noi. A adunat – de bună seamă – Pe lângă fier, multă aramă. Atât de multă ea era, Căci nu se putea număra.

4. Lemne de cedru a primit, Cari fără număr s-au vădit, Aduse de Sidonieni Și-asemenea, de Tirieni.

5. David, de Solomon, mereu, Spunea: „E tânăr fiul meu Și e plăpând. De-aceea vreau Să pregătesc și-apoi să-i dau, Tot ceea ce se dovedește Că pentru casă trebuiește. Voiesc a fi deosebită Casa ce Îi va fi zidită Lui Dumnezeu. Va fi știută Și-n toată lumea, cunoscută. Slava va fi, mereu, cu ea Și faima, de asemenea.” ‘Nainte de a fi murit, Mari pregătiri a săvârșit David, pentru ca fiul lui Să-nalțe Casa Domnului.

6. David, la sine, l-a chemat Pe Solomon și-apoi i-a dat Porunci, ca după moartea lui, Să-nalțe Casa Domnului.

7. El zise: „Iată, fiul meu, Aveam de gând să fac chiar eu, O casă, mare, Numelui Cari este-al Dumnezeului Ce Îl avem. Dar mi-a vorbit

8. Cuvântul Lui, și m-a oprit, Zicând: „Războaie, ai purtat Și sânge mult, tu ai vărsat. De-aceea, nu-ți îngădui Eu, Casă să-I faci, Numelui Meu.

9. Iată, un fiu vei căpăta Acesta se va arăta Om al odihnei. Voi veghea Și pace-n jur, el va avea, Căci „Solomon”, va fi numit („Pace” înseamnă tălmăcit). În vremea-n cari trăi-va el, Pace va fi, în Israel.

10. Atunci când are să domnească, O Casă o să-I construiască Numelui Meu. Eu – pe vecie – Scaunul său pentru domnie Am să îl întăresc, căci iată: El Îmi e fiu și îi sunt Tată.”

11. De-acuma, fiule, mereu, Fie cu tine Dumnezeu, Ca-n toate tu să propășești Și-apoi o Casă să-I zidești, Așa precum El îți va spune.

12. Domnul să-ți dea înțelepciune, Ca să te facă să domnești În Israel și să-I păzești Legile care le-a lăsat.

13. Atuncea, fii încredințat Precum că ai să propășești. Să cauți ca să împlinești Legile ce le-a rânduit Și tot ceea ce-a poruncit, Prin Moise – prin al Său rob – El, Pentru întregul Israel. Te întărește, fiul meu Și-mbărbătează-te, la greu! Nu te speria, și-n orice vreme, N-ai – de nimica – a te teme!

14. Iată că eu m-am străduit Și-astfel, din timp, am pregătit Mult aur. La o sută mii Talanți, e el. Vreau să mai știi, Cum că argintul adunat – Care-n talanți e măsurat – E la un milion. Aramă, Am adunat. De bună seamă, Fier, am mai strâns, cari – cântărit – Nu poate fi. Am pregătit Lemne de cedru-n număr mare Și pietre multe-apoi, la care Ai să adaugi – negreșit – Atât cât va fi trebuit. Cu ceea ce am adunat, În urmă fi-va înălțat Un sfânt lăcaș al Domnului, O Casă a Numelui Lui.

15. La tine, ai un număr mare De meșteri care sunt în stare Ca, pietrele, să le cioplească Și lemnul să îl pregătească, Pentru că ai și mulți tâmplari. De-asemenea, ai oameni cari Îndemânare dovedesc. Aceștia toți îți folosesc La construirea Templului, Care va fi al Domnului.

16. Aur și-argint, am adunat. Fier și aramă ți-am lăsat, În număr negrăit de mare. Te scoală-acum, și fii în stare Ca să lucrezi, iar Dumnezeu Fie, cu tine, tot mereu!”

17. David, apoi, la toți cei cari S-au dovedit a fi mai mari În Israel, le-a poruncit Să îl ajute – negreșit – Pe Solomon, în lucrul lui. Mai marilor poporului,

18. David le-a zis: „Nu ați văzut, Ceea ce Domnul a făcut? Nu știți că Domnul Dumnezeu Vă însoțește, tot mereu, Și tihnă ați primit apoi, Din toate părțile dar, voi? În a mea mână, i-a lăsat, Pe toți cei care s-au aflat În țară și au locuit-o. Țara pe care-am dobândit-o Supusă este Domnului Și-asemenea, poporului Pe care Dumnezeu îl are.

19. De-aceea vreau, ca fiecare Să-și pună sufletul, mereu, Să-l caute pe Dumnezeu. Uniți-vă și căutați, O casă, să Îi ridicați Numelui Domnului. În ea, Chivotul trebuie să stea Și sculele acelea, toate, Cari Domnului sunt închinate.”