1 Cronici 23 BIV2014

1. David, fiind înaintat În vârstă, l-a pus împărat, Pe Solomon, pe fiul lui.

2. Pe preoții poporului Și pe Leviți, el i-a chemat La sine. I-a mai adunat, De-asemenea, pe toți cei cari Erau în Israel mai mari Și le-a cerut o numărare A fiilor pe cari îi are Neamul Leviților. Erau

3. Numărați cei care aveau De la treizeci de ani în sus. Ei au făcut precum le-a spus David. Treizeci și opt de mii, Din ai Leviților copii – În felu-acesta – s-au aflat, Când neamul lor s-a numărat.

4. David, apoi, i-a împărțit Și-n cete, el i-a rânduit: „Dintre-ai Leviților copii, Vreau – douăzeci și patru mii – Să stea-n Templul lui Dumnezeu Și să vegheze, tot mereu, La slujbele ce-s rânduite, În Casa Lui, a fi-mplinite. Apoi, mai vreau ca, șase mii, Dintre-ai Leviților copii, Să fie puși drept dregători Și-asemeni și judecători.

5. Alți patru mii vor fi portari Și încă patru mii cei cari Vor fi însărcinați, mereu, Să-l laude pe Dumnezeu, Cu cântece, căci ați văzut Că instrumente am făcut. Cu-aceste instrumente are, De-acum, să cânte, fiecare.”

6. Când împărțirea s-a făcut, Seamă – atuncea – s-a ținut, De numele acelor care, Drept fii, Levi, în lume-i are. Aceștia sunt: Gherșom, Chehat Și-apoi Merari a urmat.

7. Din Gherșoniți, erau acei Ziși Laedan și ci Șimei.

8. Din Laedan, trei fii erau Cari căpetenii se vădeau. Întâi fusese Iehiel; Apoi Zetam și cu Ioel.

9. Urmară fiii lui Șimei, Care s-au dovedit tot trei: Primul e Șelomit chemat, Fiind de Haziel urmat; Iar ultimul care-a venit Fusese drept Haran numit. În casele părinților, Ăști fii erau mai marii lor, Capi ai familiei pe care, În lume, Laedan o are.

10. Iată-i pe fiii lui Șimei: Iahat, Zina, iar după ei, Ieuș și Beria erau. În număr, patru, se vădeau.

11. Prim căpitan, era Iahat Și-al doilea Zina s-a aflat. Ieuș și Beria n-aveau Mulți fii, de-aceea, ei formau Numai o casă – casă care Prinsă a fost în numărare.

12. Apoi, feciorii lui Chehat, Patru – de toți – s-au arătat. Amram e-ntâiul așadar, Fiind urmat de Ițehar, Hebron apoi, iar după el, Al patrulea, e Uziel.

13. Amram, doi fii, a dobândit: Aron și Moise, la sfârșit. Aron, deoparte, a fost pus Spre-a fi sfințit – precum s-a spus – Căci el, prea sfânt, avea să fie – Cu ai săi fii – pentru vecie. Tămâie, ei Îi aduceau Lui Dumnezeu și Îi slujeau, Iar Numele lui Dumnezeu, Îl binecuvântau, mereu.

14. Fiii lui Moise – cum se știe – În a lui Levi seminție, În urmă, fost-au numărați. De toți, ei sunt numai doi frați:

15. Gherșom, întâiul, a venit, Iar Eleazar l-a însoțit.

16. Ai lui Gherșom fiu: Șebnuel – Drept căpetenie, e el.

17. Eliezer a dobândit Un fiu: Rehabia-i numit. El, căpitan, a fost făcut Și-apoi, mulți fii, a mai avut.

18. Și Ițehar, un fiu, avea: Drept Șilomit, el se numea Și, căpitan, s-a dovedit.

19. Patru feciori a dobândit Hebron: primul e Ieria Și l-a urmat Amaria; Al treilea e Iahaziel; Iecameam e după el.

20. Doi fii, și Uziel avea: Întâiul, Mica, se numea Și, căpitan, s-a dovedit. Al doilea, Ișia, s-a numit

21. Doi fii, Merari a avut: Mahli era primul născut; Al doilea, Muși s-a-ntrupat. Și Mahli, fii, a căpătat: Primul fusese Eleazar Iar Chis venita-n urmă dar.

22. Dar Eleazar a dispărut, Fără ca, fii, să fi avut. Doar fete, el a căpătat, Cu care-apoi s-au însurat Fiii lui Chis, cari se vădeau Precum că frați ai lor erau.

23. Fiii lui Muși fost-au trei: Mahli, Eder, iar după ei, Cel care șirul l-a-ncheiat Fusese Ierimot chemat.

24. Aceștia sunt fiii pe care Levi, în neamul său, îi are. Ei sunt mai marii caselor Ce le-au avut părinții lor. Cu toți, în urmă, acești frați, Fuseseră-ntrebuințați, În slujba Casei Domnului, Căci așezat, în slujba Lui, Fusese fiecare pus, De la ani douăzeci, în sus.

25. David spusese: „Dumnezeu A dat odihnă, tot mereu, Poporului Său, Israel; Iar la Ierusalim, astfel, E locul Lui, cari – pe vecie – Drept locuință o să-I fie.

26. Cortul și-uneltele pe care Acesta-n slujba sa le are, Leviții nu le-or mai muta, Căci la Ierusalim vor sta.”

27. Precum a dat Domnul porunci, Numărătoarea de atunci, A tuturor celor pe care, Urmași, neamul lui Levi-i are, Făcutu-s-a – precum s-a spus – De la ani douăzeci, în sus.

28. Ei puși au fost lângă cei care, Drept fii ai săi, Aron îi are, În slujba Casei Domnului, A curților Templului Lui Și a odăilor pe care, Casa lui Dumnezeu le are.

29. De-asemenea, ei îngrijeau De pâinile care erau La Casa Domnului aduse, Pentru a fi în față-I puse; Vegheau la a făinii floare, Din care, daruri de mâncare, Lui Dumnezeu I se-aduceau. Apoi, în grijă mai aveau – După cum Domnul a lăsat – Plăcintele fără-aluat, Turtele-anume rânduite, Coapte-n tigaie sau prăjite. Măsurile – precum se cere – Pentru lungime și-ncăpere, Care la Templu foloseau, Tot în a lor grijă erau.

30. În zori și seara – ne-ncetat – Ei trebuiau de a fi stat La Templu, laude-nălțând Și Domnului, mărire, dând.

31. De-asemenea, ei aduceau Și jertfele ce se dădeau Lui Dumnezeu și se socot A fi drept ardere de tot, Așa cum fost-a așezat A fi în zile de Sabat, Percum și-n lună nouă, ori În zilele de sărbători. Ei făceau ce s-a poruncit, Prin obiceiul rânduit.

32. Ai lui Aron fii sunt acei Care, alăturea de ei, Vegheau la cortul Domnului Precum și la locașul Lui. Ei și Leviții, frați, erau Și împreună îngrijeau Atât de Casa Domnului, Cât și de slujba Casei Lui.