1 Cronici 4 BIV2014

1. Iată ce nume au avut Cei cari, din Iuda, s-au născut: Pereț, Hețron, în primul val, Carmi apoi, Hur și Șobal.

2. Apoi, Reaia – acel care, Părinte, pe Șobal, îl are – Avu un fiu, numit Iahat, Care, doi fii, a căpătat: Pe Ahumai, primul născut, Și-apoi, pe Lahad, l-a avut. Familia Țoreatiților S-a dovedit urmașa lor.

3. Iată urmașii cei pe care Ai lui Etam, tată, îi are: Primul fusese Izreel; Ișma și Idbaș, după el Veniră-apoi. Trei fii erau, Care, o soră, mai aveau: Hațeleponi au numit-o Pe sora cari au dobândit-o.

4. Iată-l acum, pe Penuel: Al lui Ghedor tată, e el Și al lui Ezer, negreșit, Care, al doilea, a venit. Hușa, apoi, este cel care, Pe Ezer, drept părinte-l are. Pe-acești urmași, Hur i-a avut. Hur este cel dintâi născut Al lui Efrata, acel care, Pe Betleem, drept fiu, îl are.

5. Așhur, al lui Tecoua tată, Două neveste-avuse. Iată: Helea, întâia se numea; Naara, după ea, venea.

6. Feciori, Naara a avut: Pe Ahuzam, întâi născut, Care, de Hefer, e urmat, De cel cari Temeni-i chemat Și de-Ahaștari, la sfârșit.

7. Helea, trei fii, a dobândit: Țeret și cu Șohar și-apoi, Etan veni, după cei doi.

8. Coț, pe Anub, l-a dobândit, Pe Hațobebe și-n sfârșit, Pe cei cari țin de Aharhel – Al lui Harum fiu, este el.

9. Dintre toți frații, negreșit, Că mai cu vază s-a vădit Că este Iaebeț. Astfel, Mama lui spuse, despre el: „Căci cu durere, l-am născut”. De-aceea, numele avut – Deci Iaebeț – se dovedește Precum că „Trist” se tălmăcește.

10. Cu Dumnezeul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are, În urmă, Iaebeț vorbise Și-n felu-acesta el Îi zise: „De mă vei binecuvânta, De mă-nsoțește mâna Ta, Dacă hotarele-mi lărgești Și dacă ai să mă ferești, Mereu, de vreo nenorocire, De suferință să n-am știre…” Iar Dumnezeu l-a ascultat Și tot ce I-a cerut i-a dat.

11. Chelub, fratele ce-l avuse Șuha, în urmă, îl născuse Și pe Mechir, acela care, Apoi, fiu, pe Eșton, îl are.

12. Eșton e cel care-a născut Casa lui Rafa, la-nceput; E Paseah cel ce-a urmat, Techina, șirul, l-a-ncheiat, El fiind tatăl cel pe care Cetatea lui Nahaș îl are. Acești bărbați s-au dovedit Că de la Reca au ieșit.

13. Chenaz avut-a și el fii: Iată-i dar, pe ai săi copii. Întâi venit-a Otniel; Seraia fost-a după el. Și Otniel a căpătat Un fiu, și-anume, pe Hatat.

14. Meonotai e-acela care, Pe Ofra, drept fecior, îl are. Un fiu, Seraia-a zămislit, Care, Ioab, a fost numit. El este tatăl cel pe care Valea de lucrători îl are. Ai săi, cu toții, negreșit, Drept lucrători s-au dovedit.

15. Apoi Caleb – acela care, Părinte, pe Iefune-l are – Pe Iru-ntâi, l-a zămislit. Ela, în urmă, a venit Și-apoi Naam. De-asemenea, Urmară fiii ce-i avea Ela și cu Chenaz. Astfel,

16. Fiii lui Iehaleleel Urmează-apoi: Zif, e chemat Întâiul care s-a-ntrupat. Zifa venise după el, Tiraia și Asareel.

17. Fiii lui Ezra sunt: Ieter, Mered apoi și cu Efer, Iar ultimul ce s-a-ntrupat E-acela care s-a chemat Ialon. Nevasta ce-o avea, Mered, a zămislit și ea, Pe Miriam și încă doi: Șamai și cu Ișbah apoi. Ișbah este acela care, Pe Eștemoa, fiu, îl are.

18. Nevasta lui se dovedea Că din Iudeea se trăgea. Ea, pe Iered, l-a zămislit, Din care, Ghedor a ieșit. De Eber, el a fost urmat, Din care Soco s-a-ntrupat, Iar l-a sfârșit, Iecutiel; Tatăl lui Zanoah e el. Aceștia sunt fiii pe care Fata lui Faraon îi are. Precum se știe, acea fată Fusese Bitia chemată, Și-ajuns-a cu Mered să fie, Care-a luat-o de soție.

19. Nahu, drept soră, o avea Pe-o soață a lui Hodia; Tatăl lui Chehilagarmitul Și Eștemoa Macatitul.

20. Fiii Lui Simeon: Amnon, Rina, Ben-Hanan și Tilon. Fiii lui Ișei sunt: Zohet, Iar la sfârșit e Ben-Zohet.

21. Șela este acela care, Pe Iuda, drept părinte-l are. Și Șela, fii, a dobândit: Er este-ntâiul zămislit, Din care Leca s-a-ntrupat. Laeda-i cel care-a urmat, Din cari, Mareșa a ieșit, Cu toți cei care-au încropit Familiile casei care A dovedit îndemânare În lucrul pânzei. Ei erau Aceia care-alcătuiau Casa lui Așbea. La sfârșit,

22. Iochim, apoi, a mai ieșit Și oamenii cari se vădeau Ai lui Cozeba că erau; Ioas, apoi, s-a întrupat Și de Saraf, a fost urmat. Ei sunt cei care au venit, Peste Moab, de-au stăpânit Și Iașubi-Lehem. Știut E faptul că s-au petrecut Aste lucrări, de mult, odată, În vremea cea îndepărtată, Căci toate-acestea, negreșit, Drept lucruri vechi s-au dovedit.

23. Olari, oameni-acei erau Și în livezi și lunci ședeau. Ei locuiau lângă-mpărat, Căci pentru el doar, au lucrat.

24. Iată-i pe fiii cei pe care, În lume, Simeon îi are: Întâiul este Nemuel; Iamin urmează după el, Iarib, Zerah, iar la sfârșit, Saul e cel care-a venit.

25. Fiul lui Saul s-a chemat Șalum, din care s-a-ntrupat Mibsam, care l-a zămislit Pe cel cari Mișma s-a numit.

26. Mișma avut-a fii și el: Întâiul este Hamuel; Zacur și cu Șimei urmară,

27. Iar din Șimei, se întrupară, În lume, șaisprezece fii Și șase fiice. Mulți copii, Ai săi frați nu au mai avut. În neamul lor, nu s-au născut Atâția fii, precum cei care, Iuda, în neamul său, îi are.

28. Ei, la Beer-Șeba, locuiau Pe la Hațar-Șual ședeau, Și la Molada; uni-au stat

29. La Bilha; s-au mai așezat Și la Ețem și la Tolad.

30. La Betuel, și-au găsit vad, La Horma și Țiclag; erau

31. Și la Bet-Marcabot; ședeau Și la Hațar-Susim. Găsim Pe mulți, și la Șaaraim. De-asemenea, mulți dintre ei Erau aflați la Bet-Birei. Aste cetăți, toate, erau Cele pe care le aveau Familia lor, precum se știe, Până atunci când, la domnie, David, în urmă, a venit.

32. La ele, s-au mai alipit Și satele cetăților, Care erau în jurul lor. Etamul, ei îl mai aveau, Ain și Rimon se-adăugau, Tochenul și Așanul. Ele Sunt cinci cetăți. Satele-acele –

33. Cari împrejurul lor erau Și pân’ la Baal se întindeau – De ele au aparținut. Iată ce spiță au avut Oamenii cari le-au locuit:

34. Din Meșobab, primi-au ieșit. Unii erau ai lui Iamlec. Alții, drept ai lui Ioșa, trec, Ioșa fiind acela care, Pe-Amația, părinte-l are.

35. Unii ieșiți sunt, din Ioel; Alții, din Iehu – din acel Cari din Ioșibia pogoară Și din Seraia, bunăoară, Iar la sfârșit, din Asiel.

36. Uni-s ieșiți din Adiel, Din Elionai, din Ieșohaia, Din Iaacoba, din Asaia. Sunt, din Iesimiel, ieșiți Alții, iar unii sunt veniți De la Benaia. Mulți vădeau

37. Că de la Ziza se trăgeau. Ziza este acela, iată, Cari pe Șifei, îl are tată, Pe-Alon, precum și pe Iedaia, Pe Șimri și-apoi pe Șemaia.

38. Aceștia, care-au fost numiți, Erau cu toții dovediți Drept domni, peste familia lor. Apoi, casele tuturor, Mereu, în număr, au crescut Și mulți urmași ele-au avut.

39. Către Ghedor, ei s-au pornit Și mers-au către răsărit, Cătând pe vale, în Ghedor, Pășune, pentru turma lor.

40. Bune și grase s-au vădit Pășunile ce le-au găsit, Iar țara era liniștită, Fiind, de pace, stăpânită, Pentru că cei ce-o locuiau, Din ramura lui Ham erau.

41. Oameni-aceștia, pomeniți Cu toți pe nume, sunt veniți Pe vremea-n care Ezechia Avea în Iuda-mpărăția. Ei, mai întâi, au sfărâmat Corturile celor ce au stat În țară. Fost-a nimicit Întreg poporul Maonit, Care acolo s-a aflat. În urmă, ei s-au așezat În locul lor, căci au găsit Pășuni, așa cum și-au dorit.

42. Apoi, din fiii cei pe care, În lume, Simeon îi are, Cinci sute, spre Seir, plecară Și-n munte, ei se așezară. În fruntea lor, erau: Nearia, Pelatia și cu Refaia, Și Uziel. Toți acești fii Au fost ai lui Ișei copii.

43. În drumul lor, au întâlnit Oameni de neam Amalecit, Pe care-apoi i-au alungat Și-n locul lor s-au așezat, Iar până astăzi se vădesc Că tot acolo locuiesc.