1 Cronici 5 BIV2014

1. Iată-i pe fiii cei pe care Ruben, urmași, în lume-i are. Întâi născut se află el, La al său tată, Israel. El e cel care a spurcat, De mult, al tatălui său pat, Și-n felu-acesta și-a pierdut Dreptul de cel dintâi născut. Dreptul acest i s-a luat Fiind apoi, în urmă, dat Feciorilor lui Iosif, care, Pe Israel, tată, îl are. Dar Iosif nu a fost trecut, În neam, drept cel dintâi născut.

2. Iuda, puternic – negreșit – Printre-ai săi frați, s-a dovedit. Din el, în vremea ce-a urmat, Un domnitor s-a întrupat. Iosif e cel ce a avut Dreptul de cel dintâi născut.

3. Fiii lui Ruben, cel pe care, Israel, prim născut, îl are: Enoh cu Palu, și-au venit Hețron și Carmi, la sfârșit.

4. Iată-i pe fiii lui Ioel: Șemaia, Gog, iar după el, Șimei venit-a, de îndat’,

5. Pe care Mica l-a urmat; Apoi, Reaia a venit, Baal, Beera la sfârșit.

6. De Tilga-Pilneser, aflat Peste Asiria-mpărat, Beera fost-a înrobit. Beera-i cel care-a domnit, În neamul Rubeniților, Peste familiile lor.

7. Iată-i pe frații cei pe care Beera, pe pământ, îi are, Cum scrise-au fost numele lor În spițele neamurilor: Primul este chemat Ieiel, Iar Zaharia-i după el.

8. Bela, apoi, acela care, Părinte, pe Azaz, îl are, Pe Șema și-apoi, după el, Tată, îl are, pe Ioel; La Aroer, el locuia Și pân’ la Nebo se-ntindea, Încât ajunse, așadar, La Bal-Meon, al său hotar.

9. În partea de la răsărit, Ținutu-n care-a locuit, De la pustie se-ntindea Și Eufratu-l atingea. În țara Galaadului, Multe erau turmele lui.

10. Pe vremea-n care, împărat, Saul era, ei au purtat Război cu-n neam Hagarenit, Pe care-n urmă l-au zdrobit. Ale lui corturi le-au luat Și-n ele-apoi, s-au așezat. În acest fel, au locuit În Galaad, la răsărit.

11. Fiii lui Gad, pe-atunci, erau În fața lor, căci locuiau De la Basan chiar începând, Până la Salca ajungând.

12. Ioel e cel dintâi născut; Șafam, al doilea-a apărut, Cu Iaenai și cu Șafat, Cari, în Basan, s-au întrupat.

13. Iată-i acum, pe frații lor, Cu casele părinților: Întâiul este Micael, Iar Meșulam e după el; Șeba și cu Iorai urmează, Cu Iaecan și se-ntrupează Zia, iar după el venea Eber care-i al șaptelea.

14. Iată-i pe fiii cei pe care, Abihail în lume-i are: Fiu al lui Huri, se vădește, Lui Iaroah apoi, firește, Lui Galaad și Micael, Lui Ieșișai apoi; la fel, Și al lui Buz, într-un sfârșit.

15. Ahi fusese zămislit Apoi, de către Abdiel; Fiu al lui Guni este el Și căpetenia pe care Casa neamului său o are.

16. La Galaad, el a șezut, În al Basanului ținut Și în cetățile pe care Acesta-n jurul lui le are. Chiar și-n jurul Saronului, Erau ținuturile lui.

17. În cartea spițelor de neam, Trecuți au fost toți, când Iotam, În Iuda, a împărățit, Iar în Israel a domnit Ieroboam, ca împărat.

18. Gadiții, cari s-au întrupat Din Ruben, lângă cari se trase Și jumătate din Manase, Oameni viteji – mulți – au avut, Care-au purtat săbii și scut. Aceștia, arcuri, mânuiau, Iar la război, deprinși, erau. Sunt patruzeci și patru mii Și șapte sute șaizeci fii, Din rândul lor, cari s-au vădit Că-s buni de oaste, negreșit.

19. Ei, cu Hagareniți-apoi, Purtară-n urmă, un război, Cu Nafiș, Nodab și Ietur.

20. Primit-au ajutor din jur, Bătându-i pe Hagareniți Și pe cei care însoțiți Erau cu ei. Au câștigat, Doar pentru că ei au strigat La Dumnezeu, în plin război, Iar El i-a ajutat apoi. I-a sprijinit, căci a văzut Precum că-n El s-au încrezut.

21. După război, turme-au luat, Cămile – cari s-au ridicat, În număr, la cincizeci de mii. De două sute cincizeci mii, Fusese numărul de oi; Măgarii, două mii apoi; Robii, în număr, se vădeau Cum că o sută mii erau.

22. Mulți morți, atuncea, au căzut, Pentru că lupta – s-a văzut – Că de la Dumnezeu venise. După ce lupta se sfârșise, În locul lor s-au așezat Și-apoi acolo, ei au stat Până la vremea când, se știe, Că au fost duși, toți, în robie.

23. O jumătate dintre case, Din seminția lui Manase, De la Basan se întindea Și-n felu-acesta locuia Ținutul, pân’ la Bal-Hermon, Pân’ la Seir și la Hermon. În număr, mulți, se dovedeau,

24. Iar căpetenii, îi aveau Pe Efer, Ișei, Eliel, Hovadia și Azriel, Și Ieremia, negreșit, Și Iahdiel, într-un sfârșit. Aceștia, toți, vestiți erau Și vitejie arătau. În casele părinților, Ei erau căpitanii lor.

25. Dar față de Acel pe care, Israel, Dumnezeu, Îl are, Cu toții au păcătuit, Pentru că ei s-au alipit De idolii popoarelor Cari fost-au înaintea lor În țară și care-au pierit Când Dumnezeu le-a nimicit.

26. Atuncea, Domnul Cel pe care Poporul Israel Îl are, Duhul lui Pul, l-a ațâțat, Și pe acela întrupat În Tilgat-Pilneser, cel care Era-n Asiria mai mare. Iar Tilgat-Pilneser, apoi, Cu ei, purtat-a un război, Luându-i robi pe Rubeniți, De-asemenea și pe Gadiți Și jumătate dintre case Din seminția lui Manase. Pe unii, la Halah, i-a dus; Pe alții, în Habor, i-a pus; Uni-au ajuns robi ca să fie, În Hara. Alți, în robie, La apele Gozanului – Din ordinu-mpăratului – Au fost aduși. Ei au rămas Acolo, până-n acest ceas.