1 Corinteni 14 VBRC2020

1. Urmăriți iubirea, dar tindeți și spre darurile spirituale, mai ales darul profeției!

2. De fapt, cel care vorbește într-o limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înțelege, întrucât el vorbește în Duh lucruri tainice.

3. Însă cel care profețește le vorbește oamenilor spre edificare, consolare și încurajare.

4. Cel care vorbește într-o limbă, se edifică pe sine însuși, însă cel care profețește edifică Biserica.

5. Desigur, aș dori ca toți să vorbiți în limbi, dar mai ales să aveți darul profeției, căci mai mare este profetul decât cel care vorbește în limbi, în afară de cazul în care dă interpretarea, în așa fel încât comunitatea să primească edificarea.

6. Și acum, fraților, la ce v-ar folosi dacă eu aș veni la voi vorbind în limbi și dacă nu v-aș vorbi spre descoperire sau spre cunoaștere, spre profeție sau spre învățătură?

7. Tot la fel este și cu cele neînsuflețite care produc sunet, fie flaut, fie cetră: dacă nu aș face diferență între sunete, cum se va cunoaște ceea ce se cântă la flaut sau la cetră?

8. Iar dacă trâmbița ar scoate un sunet nedeslușit, cine s-ar mai pregăti pentru luptă?

9. La fel și voi, dacă nu rostiți cu limba voastră un cuvânt clar, cum se va înțelege ce spuneți? Este ca și cum ați vorbi în vânt.

10. În lume sunt atâtea feluri de limbi și niciuna nu este fără înțelesul ei.

11. Așadar, dacă nu înțeleg sensul cuvintelor, voi fi pentru cel care vorbește un barbar, iar cel care vorbește va fi un barbar pentru mine.

12. Tot la fel și voi, întrucât sunteți zeloși după cele spirituale, căutați să le aveți cu prisosință pentru edificarea comunității!

13. De aceea, cel care vorbește într-o limbă să se roage ca să o și interpreteze!

14. Căci dacă mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, pe când mintea mea este fără rod.

15. Așadar, ce trebuie făcut? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cânta psalmi cu duhul, dar voi cânta psalmi și cu mintea.

16. Altfel, dacă vei binecuvânta cu duhul, cum va putea răspunde omul simplu: „Amin!” la mulțumirea ta, de vreme ce el nu știe ce spui?

17. Căci, într-adevăr, tu mulțumești frumos, dar celălalt nu este edificat.

18. Mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toți,

19. dar în Biserică vreau să spun cinci cuvinte cu mintea mea ca să-i învăț și pe alții, decât zeci de mii de cuvinte în limbi.

20. Fraților, nu fiți copii în gândire, ci fiți copii în cele rele, dar în gândire fiți desăvârșiți!

21. Căci în Lege este scris: „În alte limbi și cu buzele străinilor voi vorbi poporului acestuia, dar nici așa nu mă vor asculta”, spune Domnul.

22. În felul acesta, limbile sunt semn, dar nu pentru cei care cred, ci pentru cei care nu cred, pe când profeția este un semn nu pentru cei care nu cred, ci pentru cei care cred.

23. Așadar, dacă s-ar aduna întreaga Biserică într-un loc și toți ar vorbi în limbi, și dacă ar intra niște oameni simpli sau fără credință, n-ar spune că sunteți nebuni?

24. Dar dacă toți fac profeții și ar intra cineva fără credință sau simplu, va fi denunțat de toți și judecat de toți.

25. Cele ascunse ale inimii vor fi descoperite și, în felul acesta, căzând cu fața la pământ, îl va adora pe Dumnezeu, mărturisind: „Într-adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru”.

26. Așadar, ce este de făcut, fraților? Atunci când vă adunați, fiecare, fie că are de cântat un psalm, fie că are o învățătură, fie că are o descoperire, fie că are [de spus] ceva în altă limbă, fie că are o interpretare, să fie totul spre edificare!

27. Dacă cineva vorbește într-o limbă, să fie în doi sau cel mult în trei, deoparte, și cineva să interpreteze.

28. Dacă nu este acolo un interpret, să tacă în Biserică și să-și vorbească sieși și lui Dumnezeu!

29. Profeții să vorbească doi sau trei, iar ceilalți să judece.

30. Dar dacă un altul care stă așezat are o revelație, cel dintâi să tacă!

31. Puteți profeți toți, unul după altul, încât toți să primească învățătură și toți să fie mângâiați.

32. Duhurile profeților sunt supuse profeților,

33. căci Dumnezeu nu este [un Dumnezeu] al dezordinii, ci al păcii. La fel, în toate Bisericile sfinților,

34. femeile să tacă în adunări, căci nu le este permis să vorbească, ci să fie supuse, după cum spune și Legea!

35. Dacă doresc să învețe ceva, să-i întrebe pe bărbații lor acasă, căci este rușinos pentru o femeie să vorbească în adunare!

36. Oare de la voi a ieșit cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai la voi a ajuns?

37. Dacă cineva crede că este profet sau un [om] spiritual, să recunoască în ceea ce scriu că este o poruncă a Domnului!

38. Iar dacă cineva nu înțelege, să nu înțeleagă!

39. Așa încât, frații mei, fiți zeloși pentru darul profeției și al vorbirii și nu interziceți [vorbirea] în limbi,

40. dar toate să fie în mod cuviincios și în ordine!