1 Corinteni 14 VDCL

1. Urmăriți iubirea și râvniți la cele duhovnicești, dar mai ales să prorociți.

2. Pentru că cine vorbește în limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu înțelege; ci în duhul vorbește taine.

3. Dar cine prorocește vorbește oamenilor zidire și îndemn și mângâiere.

4. Cine vorbește în limbă se zidește pe sine însuși, dar cine prorocește zidește biserica.

5. Doresc ca voi toți să vorbiți în limbi, dar mai mult să prorociți: și cine prorocește este mai mare decât cine vorbește în limbi, afară numai dacă tălmăcește, ca biserica să capete zidire.

6. Și acum, fraților, dacă voi veni la voi vorbind în limbi, ce vă voi folosi, dacă nu vă voi vorbi sau în descoperire sau în cunoștință sau în prorocie sau în învățătură?

7. Chiar cele neînsuflețite când dau un sunet, fie fluier, fie harfă, dacă nu vor da sunetelor o deosebire, cum se va cunoaște ce se cântă cu fluierul sau ce se cântă cu harfa?

8. Căci dacă și trâmbița va da un sunet nelămurit, cine se va pregăti de război?

9. Așa și voi, prin limba voastră, dacă nu veți da un cuvânt lesne de înțeles, cum se va cunoaște ce se vorbește? Căci veți fi ca unii care vorbesc în vânt.

10. Sunt nu știu câte feluri de graiuri în lume și niciunul nu este fără înțeles.

11. Deci dacă nu știu înțelesul graiului, voi fi un barbar pentru cel ce vorbește și cel ce vorbește va fi un barbar pentru mine.

12. Astfel și voi, fiindcă sunteți râvnitori de daruri duhovnicești, căutați ca să aveți prisos pentru zidirea bisericii.

13. De aceea cine vorbește în limbă, să se roage ca să tălmăcească.

14. Căci dacă mă rog în limbă, duhul meu se roagă, iar mintea mea este neroditoare.

15. Ce este deci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta și cu mintea.

16. Fiindcă dacă binecuvântezi cu duhul, cum va zice Amin la mulțumirea ta cel ce ține locul celui de rând, fiindcă nu știe ce zici?

17. Căci tu în adevăr mulțumești bine, dar celălalt nu este zidit.

18. Mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toți.

19. Dar în biserică vreau mai bine să vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte în limbă.

20. Fraților, nu fiți copii la minte, ci fiți prunci în privința răutății, dar la minte fiți în plină vârstă.

21. În lege este scris: În alte limbi și prin buze străine voi vorbi poporului acestuia, și nici așa nu mă vor asculta, zice Domnul.

22. Încât limbile sunt ca semn, nu credincioșilor, ci necredincioșilor; iar prorocia este ca semn, nu pentru necredincioși, ci pentru credincioși.

23. Dacă deci biserica întreagă se va aduna în același loc și toți vorbesc în limbi și vor intra de cei de rând sau necredincioși, nu vor zice oare că sunteți nebuni?

24. Iar dacă toți vor proroci, și va intra vreun necredincios sau unul de rând, el este încredințat de toți, el este judecat de toți,

25. cele ascunse ale inimii sale se fac învederate; și așa va cădea pe fața lui și se va închina lui Dumnezeu, vestind: Cu adevărat Dumnezeu este între voi.

26. Ce este deci, fraților? Când veniți împreună, fiecare are un psalm, are o învățătură, are o descoperire, are o limbă, are o tălmăcire. Toate să fie spre zidire.

27. Dacă vorbește cineva în limbă, să fie doi sau cel mult câte trei și pe rând: și unul să tălmăcească.

28. Dar dacă nu este tâlmaci, să tacă în biserică și să‐și vorbească sieși și lui Dumnezeu.

29. Și prorocii să vorbească doi sau trei și ceilalți să judece.

30. Dar dacă se va face o descoperire altuia care stă jos, cel dintâi să tacă.

31. Căci puteți toți să prorociți câte unul, ca toți să se învețe și toți să fie îndemnați.

32. Și duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor.

33. Căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii; ca în toate bisericile sfinților.

34. Femeile să tacă în biserici; căci nu li se dă voie să vorbească, ci să fie supuse, după cum zice și legea.

35. Iar dacă voiesc să învețe ceva să întrebe acasă pe bărbații lor; căci este rușine pentru o femeie să vorbească în biserică.

36. Ce? de la voi a ieșit Cuvântul lui Dumnezeu? sau numai la voi a ajuns el?

37. Dacă i se pare cuiva că este proroc sau duhovnicesc, să cunoască bine că cele ce vă scriu sunt o poruncă a Domnului.

38. Dar dacă nu știe cineva, să nu știe.

39. Astfel, frații mei, râvniți prorocirea și nu împiedicați vorbirea în limbi.

40. Dar toate să se facă cu bunăcuviință și cu rânduială.