1 Corinteni 15 BVA
1. Fraților, vă vorbesc acum despre Vestea Bună pe care v-am prezentat-o și pe care voi ați acceptat-o; apoi, pentru un timp ați fost chiar consecvenți în atitudinea voastră față de ea.
2. Și, de fapt, în urma proclamării acestei Vești Bune, voi sunteți (dintre cei) salvați – cu condiția să o păstrați nemodificată în conținutul ei, adică având exact mesajul pe care vi l-am predicat eu. Altfel, faptul că ați crezut(-o inițial), ar deveni ceva inutil pentru voi.
3. V-am învățat exact ce am primit și eu. Primul lucru important este faptul că în acord cu Scripturile, Cristos a murit pentru păcatele noastre.
4. Apoi, tot conform (profețiilor) Scripturilor, El a fost înmormântat; și a înviat a treia zi (după ce murise).
5. După ce a înviat, S-a revelat lui Chifa și apoi celor doisprezece.
6. El a mai apărut în același timp și în fața a mai mult de cinci sute de frați, dintre care majoritatea trăiesc și acum, iar unii „au adormit”.
7. După ce S-a revelat acestora, a apărut și în fața lui Iacov; apoi El Și-a făcut apariția în fața tuturor apostolilor.
8. După toți aceștia, mi S-a revelat și mie, deși sunt ca unul care s-a născut înainte de termen…
9. De fapt, având în vedere că (în trecut) am persecutat comunitatea lui Dumnezeu, eu sunt cel mai nesemnificativ dintre toți apostolii; și nici nu merit titlul de apostol.
10. Dar datorită harului lui Dumnezeu, eu am (acum) acest statut. Și harul Său de care am beneficiat, nu a rămas fără rezultate. Astfel, am lucrat mai mult decât ceilalți (apostoli); dar nu eu am fost cauza acestor rezultate, ci harul lui Dumnezeu care este în mine!
11. Deci indiferent că v-am predicat eu sau că ei au fost cei care au făcut acest lucru pentru voi, noi toți predicăm același mesaj; iar voi sunteți cei care l-ați crezut.
12. Dar dacă noi predicăm afirmând despre Cristos că a înviat dintre cei morți, cum au ajuns unii dintre voi să afirme că nu există posibilitatea învierii celor care au murit?
13. Dacă nu există o înviere a celor morți, rezultă că nici Cristos nu a înviat.
14. Și dacă El nu a înviat, atunci predicarea noastră este o activitate inutilă, iar credința voastră (bazată pe mesajul predicării noastre) este fără nicio valoare (practică).
15. Apoi, dacă este adevărat că morții nu învie, noi suntem descoperiți ca martori mincinoși, având în vedere afirmația pe care am făcut-o despre Dumnezeu atunci când am declarat că El L-a înviat pe Cristos.
16. Dacă cei care au murit nu mai învie, rezultă că nici Cristos nu a înviat.
17. Și dacă nu a înviat El, atunci credința voastră este inutilă, iar voi încă sunteți în păcatele voastre.
18. O altă implicație a acestui fapt este și aceea că cei care au murit (după ce crezuseră) în Cristos, sunt pierduți.
19. Dacă ne-am pus speranța în Cristos doar pentru această viață (trăită pe pământ), atunci între toți oamenii, noi suntem în cea mai lamentabilă situație.
20. Dar, realitatea este aceasta: Cristos a înviat; și dintre toți cei care „au adormit”, El este primul cu care s-a întâmplat acest lucru – exact ca în cazul fructului care se coace primul.
21. Având în vedere faptul că moartea a venit printr-un om, tot printr-un om a venit și învierea morților.
22. Toți cei care își trăiesc viața în (conformitate cu modelul lui) Adam, mor în mod inevitabil. La fel de sigur este și faptul că toți cei care sunt în Cristos, vor învia!
23. Dar cu fiecare se va întâmpla acest lucru la timpul lui. Primul „fruct” este deja Cristos. Apoi va veni rândul celor care sunt ai Lui. Ei vor învia la (re)venirea Sa.
24. Și totul se va finaliza în momentul în care Cristos, după ce distruge orice conducător, orice autoritate și orice forță existentă, va da Regatul în mâna lui Dumnezeu-Tatăl.
25. Se va întâmpla așa, pentru că trebuie ca El să guverneze până când (Tatăl) Îi va pune toți dușmanii la picioare.
26. Moartea este ultimul dușman care va fi astfel distrus!
27. De fapt, citim (în Scriptură) că „El I-a subordonat totul (lui Cristos), punându-I-le la picioare!” Dar când se spune că I-a fost subordonat totul, se subînțelege că nu se referă și la Cel care I-a facilitat această subordonare.
28. Și, de fapt, atunci când totul I se va fi subordonat Lui, chiar și Fiul Se va supune Celui care Îi subordonase toate lucrurile; pentru ca Dumnezeu să aibă astfel o totală autoritate recunoscută și acceptată de toate ființele din univers.
29. Dacă nu aceasta ar fi realitatea, ce sens are faptul că unii se botează pentru cei morți. Vreau să spun că dacă morții nu învie, de ce se mai botează ei (cei vii) pentru cei care deja au murit?
30. Și oare de ce suntem noi permanent în pericol?
31. Eu trec printr-un pericol de moarte în fiecare zi… Și acest lucru este atât de adevărat ca faptul că am motive (serioase) să mă laud cu voi în Cristos Isus, Stăpânul nostru.
32. Aprecierea oamenilor este că în Efes, eu am avut „o luptă cu animale sălbatice”. Și dacă aceasta este realitatea, oare ce am câștigat? Vreau să spun că dacă nu învie morții, ar fi logic „Să mâncăm și să bem, pentru că mâine vom muri!”…
33. Nu vă înșelați: „Prietenia cu oamenii răi distruge bunele obiceiuri.”
34. Reveniți la un mod normal de viață (creștinească) și nu mai păcătuiți. De fapt, unii dintre voi nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Desigur, această constatare este o rușine pentru voi!
35. Dar cineva ar putea întreba cum este posibil ca morții să învie și cu ce fel de corp vor reveni ei.
36. Este o întrebare stupidă! Să vă ilustrez această realitate prin cazul unor semințe. Ele nu învie decât dacă mai întâi mor.
37. Când semănați grâul sau alt fel de cereale, puneți în pământ nu acea plantă care va crește mai târziu, ci doar semințele ei.
38. Apoi Dumnezeu decide în mod suveran ca fiecare sămânță să primească un „corp” specific.
39. Corpurile în care trăiesc vietățile, nu sunt identice. Oamenii au un anume fel de corp, animalele au un alt fel de corp, păsările trăiesc într-un corp diferit, iar peștii au și ei un alt fel de corp.
40. Astfel, există corpuri cerești și corpuri pământești. Și fiecare dintre ele se remarcă printr-o strălucire diferită.
41. Într-un fel strălucește soarele și altfel strălucește luna. Stelele au o strălucire diferită; și niciuna nu este la fel de strălucitoare ca alta.
42. La fel se întâmplă și atunci când învie morții. Corpul este „semănat” în pământ, unde putrezește. Apoi învie fără să mai existe posibilitatea ca din nou să putrezească.
43. Este „semănat” într-o stare dezonorantă a epuizării (totale), dar învie cu glorie și în forță.
44. Ajunge în pământ partea fizică (a omului) și învie apoi un corp spiritual. Dacă există un corp material, există și unul spiritual.
45. De fapt, Scriptura spune că Adam, primul om, a devenit un suflet viu; iar despre ultimul Adam este scris că a devenit un spirit care oferă viață.
46. Dar în ordine cronologică, primul a fost nu corpul spiritual, ci acela fizic.
47. În timp ce primul om a fost făcut din pământ, al doilea provine din cer.
48. Cel care aparține pământului, seamănă cu acela care a fost făcut din pământ; iar cel care este din cer, are specificul celui care provine de-acolo.
49. Așa cum am trăit în corpul făcut (inițial) din pământ, vom trăi și în cel ceresc.
50. Fraților, vreau să vă spun că este imposibil pentru acest corp compus din carne și sânge să moștenească Regatul lui Dumnezeu.
51. Vă prezint acum o informație nouă (pentru voi): deși nu toți vom muri (fizic), toți vom fi transformați.
52. Acest lucru se va întâmpla la ultima trompetă, într-un timp foarte scurt, ca atunci când clipim. Trompeta va (ră)suna, iar cei morți vor învia nemuritori, în timp ce noi vom fi transformați.
53. Tot ce se dezintegrează, trebuie „să se îmbrace” în ceva care nu este afectat de dezintegrare; iar ce este muritor, trebuie „să se îmbrace” în nemurire.
54. Atunci când acest corp care putrezește „va fi îmbrăcat” cu imposibilitatea putrezirii iar ce este muritor „va fi îmbrăcat” cu nemurirea, se va confirma practic textul din Scriptură care spune: „Moartea a fost înghițită. S-a obținut victoria împotriva ei!
55. Moarte, unde îți este victoria? Moarte, unde îți este forța de a înțepa?”
56. Păcatul este folosit de moarte pentru „a înțepa”; și el a primit această forță odată cu existența legii (mozaice).
57. Dar să îi fie aduse mulțumiri lui Dumnezeu, care ne oferă victoria prin Stăpânul nostru care se numește Isus Cristos.
58. Deci, dragii mei frați, fiți permanent dedicați cu fermitate și în totalitate lucrării Stăpânului; pentru că știți că această acțiune nu va rămâne fără rezultate.