1 Corinteni 15 VDCL

1. Vă fac cunoscut, fraților, evanghelia pe care v‐am binevestit‐o, pe care ați primit‐o, în care și stați,

2. prin care și sunteți mântuiți, dacă țineți cu tărie cuvântul cu care v‐am binevestit, afară numai dacă în zadar ați crezut.

3. Căci v‐am dat mai întâi ceea ce am și primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre potrivit scripturilor.

4. și că a fost înmormântat și că a înviat a treia zi potrivit scripturilor,

5. și că s‐a arătat lui Chifa, după aceea celor doisprezece.

6. În urmă s‐a arătat deodată la peste cinci sute de frați, dintre care cel mai mulți rămân până acum, iar unii au adormit.

7. După aceea s‐a arătat lui Iacov, în urmă tuturor apostolilor.

8. Iar la urma tuturor, ca unei stârpituri. mi s‐a arătat și mie.

9. Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, ca unul care nu sunt destoinic să fiu numit apostol, pentru că am prigonit biserica lui Dumnezeu.

10. Însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt: și harul său față de mine nu s‐a făcut zadarnic, ci am muncit mai mult decât ei toți: dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.

11. Deci fie eu, fie ei, noi așa propovăduim și voi așa ați crezut.

12. Iar dacă se propovăduiește că Hristos a fost sculat dintre cei morți, cum zic unii între voi că nu este o înviere a morților?

13. Iar dacă nu este o înviere a morților, nici Hristos n‐a fost sculat:

14. Iar dacă Hristos n‐a fost sculat, propovăduirea noastră este zadarnică și credința voastră este zadarnică și ea;

15. dar suntem aflați și martori mincinoși ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit împotriva lui Dumnezeu, că a sculat pe Hristos pe care nu l‐a sculat, dacă cu adevărat morții nu se scoală.

16. Căci dacă morții nu se scoală, nici Hristos n‐a fost sculat;

17. și dacă Hristos n‐a fost sculat, zadarnică este credința voastră, sunteți încă în păcatele voastre.

18. Deci și cei adormiți în Hristos sunt pierduți.

19. Dacă numai în viața aceasta am nădăjduit în Hristos, suntem mai de plâns decât toți oamenii.

20. Acum însă Hristos a fost sculat dintre cei morți, pârga celor adormiți.

21. Căci deoarece prin om este moartea, prin om este și învierea morților.

22. Căci după cum în Adam toți mor, astfel și în Hristos toți vor fi făcuți vii.

23. Dar fiecare în ceata sa: pârga este Hristos, apoi cei ce sunt ai lui Hristos la venirea sa,

24. după aceea vine sfârșitul, când el va da lui Dumnezeu și Tatăl Împărăția, când va fi desființat orice domnie și orice stăpânire și putere.

25. Căci trebuie ca el să împărățească până va pune pe toți vrăjmașii săi sub picioarele sale.

26. Cel din urmă vrăjmaș care va fi desființat este moartea.

27. Căci El a supus toate sub picioarele lui. Iar când zice că toate au fost supuse, este vădit că afară de Cel ce i‐a supus toate.

28. Iar când îi va supune toate, atunci și Fiul însuși va fi supus Celui ce i‐a supus toate, ca Dumnezeu să fie toate în toți.

29. Altfel ce vor face cei ce sunt botezați pentru cei morți? Dacă morții nu se scoală nicidecum, pentru ce mai sunt botezați pentru ei?

30. Pentru ce suntem și noi în primejdie în fiecare ceas?

31. Pe lauda voastră, fraților, pe care o am în Hristos Isus Domnul nostru, eu mor în fiecare zi.

32. Dacă după felul oamenilor m‐am luptat cu fiarele în Efes, care‐mi este folosul? Dacă morții nu se scoală, să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri.

33. Nu vă amăgiți: tovărășiile rele strică obiceiurile bune.

34. Treziți‐vă, cum e drept, și nu păcătuiți; căci unii n‐au nicio cunoștință de Dumnezeu, spre rușinea voastră o spun.

35. Dar va zice cineva: Cum se scoală morții? Și cu ce fel de trup vin ei?

36. Nechibzuitule, tu ce semeni nu este făcut viu dacă nu moare de tot;

37. și ce semeni, nu semeni trupul care are să fie, ci un grăunte gol, cum se nimerește, de grâu sau de ceva din celelalte semințe.

38. Iar Dumnezeu îi dă un trup după cum a voit și fiecăreia dintre semințe trupul ei.

39. Nu orice carne este aceeași carne; ci alta este cea de oameni și alta carnea de dobitoace și alta carnea de păsări și alta de pești.

40. Și sunt și trupuri cerești și trupuri pământești; dar alta este slava celor cerești și alta a celor pământești.

41. Alta este slava soarelui și alta slava lunii și alta slava stelelor; căci stea se deosebește de stea în slavă.

42. Astfel este și învierea morților. Este semănat în putrezire, se scoală în neputrezire;

43. este semănat în necinste, se scoală în slavă; este semănat în slăbiciune, se scoală în putere;

44. este semănat trup sufletesc, se scoală trup duhovnicesc; dacă este un trup sufletesc este și unul duhovnicesc.

45. Astfel și este scris: Cel dintâi om Adam s‐a făcut un suflet viu; cel din urmă Adam, un duh dătător de viață.

46. Dar nu cel duhovnicesc este întâi, ci cel sufletesc, după aceea cel duhovnicesc.

47. Cel dintâi om este din pământ, țărână, al doilea om este din cer.

48. Cum este cel ce este țărână, astfel sunt și cei ce sunt țărână, și cum este cel ceresc astfel sunt și cei cerești.

49. Și după cum am purtat chipul celui ce este țărână, vom purta și chipul celui ceresc.

50. Însă zic aceasta, fraților: carnea și sângele nu pot să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, nici putrezirea nu moștenește neputrezirea.

51. Iată, vă spun o taină; nu toți vom adormi, dar toți vom fi schimbați,

52. într‐o clipă, într‐o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiță; căci trâmbița va suna și morții se vor scula fără putrezire și noi vom fi schimbați.

53. Căci trebuie ca acest trup supus putrezirii să îmbrace neputrezirea și muritorul acesta să îmbrace nemurirea.

54. Dar când trupul acesta supus putrezirii va îmbrăca neputrezirea și muritorul acesta va îmbrăca nemurirea, atunci se va întâmpla cuvântul care este scris: Moartea a fost înghițită în biruință.

55. Unde îți este, moarte, biruința? Unde îți este, moarte, boldul?

56. Boldul morții este păcatul și puterea păcatului este legea.

57. Dar mulțumită fie lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos.

58. De aceea, frații mei iubiți, fiți nemișcați, neclintiți, prisosind totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.