1 Corinteni 2 VBRC2020

1. Și eu, fraților, când am venit la voi, am venit să vă vestesc misterul lui Dumnezeu, nu prin măiestria cuvântului sau prin înțelepciune.

2. Într-adevăr, n-am voit să știu nimic altceva decât pe Isus Cristos, și pe acesta răstignit.

3. Eu însumi am venit la voi în slăbiciune, cu frică și cuprins de neliniște,

4. iar cuvântul meu și predica mea n-au constat în discursuri convingătoare ale înțelepciunii [omenești], ci în adeverirea Duhului și a puterii,

5. astfel încât credința voastră să fie [bazată] nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

6. Totuși, noi vorbim de înțelepciune printre cei desăvârșiți, dar nu de înțelepciunea lumii acesteia, nici a conducătorilor acestei lumi care sunt pieritori.

7. Însă noi vorbim de înțelepciunea tainică a lui Dumnezeu, care a fost tăinuită, și pe care Dumnezeu o hotărâse înaintea veacurilor spre gloria noastră,

8. pe care niciunul dintre conducătorii lumii acesteia n-a cunoscut-o, căci dacă ar fi cunoscut-o, nu l-ar fi răstignit pe Domnul gloriei.

9. Însă, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el”.

10. Dar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul, căci Duhul cercetează toate, chiar și profunzimile lui Dumnezeu.

11. De fapt, cine dintre oameni cunoaște ceea ce este în om dacă nu duhul omului care este în [om]? Tot la fel, nimeni nu a cunoscut cele ale lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu.

12. Iar noi nu am primit duhul lumii, ci am primit Duhul care este din Dumnezeu, ca să cunoaștem [darurile] care ne-au fost date de Dumnezeu.

13. Despre acestea vorbim, nu în cuvinte învățate de la înțelepciunea omenească, ci în [cuvinte] învățate de la Duh, demonstrând prin cuvintele spirituale [realitățile] spirituale.

14. Omul [numai] cu firea lui nu acceptă cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, și nu le poate cunoaște pentru că acestea trebuie să fie judecate în mod spiritual.

15. Dimpotrivă, [omul] spiritual judecă toate, iar el nu este judecat de nimeni.

16. „Într-adevăr, cine a cunoscut gândirea Domnului ca să-l învețe?”. Însă noi avem gândirea lui Cristos.