1 Corinteni 7 VDCL

1. Iar despre cele ce mi‐ați scris, bine este pentru om să n‐atingă femeie.

2. Dar din pricina curvarilor fiecare bărbat să‐și aibă nevasta sa și fiecare femeie să‐și aibă bărbatul ei.

3. Bărbatul să dea nevestei ce‐i datorește, asemenea și nevasta bărbatului.

4. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul; asemenea și bărbatul nu este stăpân pe trupul lui, ci nevasta.

5. Nu vă lipsiți unul de altul, afară numai dacă este din învoială pentru o vreme cuvenită, ca să vă îndeletniciți cu rugăciunea, și iarăși să fiți la un loc, ca să nu vă ispitească Satana din pricina neînfrânării voastre.

6. Iar aceasta o zic ca îngăduință, nu ca o poruncă.

7. Totuși aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine însumi; dar fiecare are darul său de la Dumnezeu, unul într‐un fel, iar altul într‐altul.

8. Iar celor necăsătoriți și văduvelor le zic: este bine pentru ei dacă vor rămâne ca și mine.

9. Dar dacă nu se înfrânează, să se căsătorească: căci este mai bine să se căsătorească decât să ardă.

10. Iar celor căsătoriti le poruncesc nu eu, ci Domnul: Nevasta să nu se despartă de bărbat

11. (iar și dacă e despărțită să rămână necăsătorită sau să fie împăcată cu bărbatul ei); și bărbatul să nu‐și lase nevasta.

12. Iar celorlalți le zic eu, nu Domnul: Dacă vreun frate are o nevastă necredincioasă și ea se învoiește să locuiească cu el, să n‐o lase.

13. Și dacă vreo femeie are un bărbat necredincios și el se învoiește să locuiească cu ea, să nu‐și lase bărbatul.

14. Căci bărbatul necredincios este sfințit în nevasta sa și nevasta necredincioasă este sfințită în fratele; altfel copiii voștri ar fi necurați, dar acum sunt sfinți.

15. Totuși dacă necredinciosul se desparte, să se despartă; fratele sau sora nu este robit în unele ca acestea. Ci Dumnezeu ne‐a chemat în pace.

16. Căci ce știi tu, nevastă, dacă vei mântui pe bărbatul tău? Sau ce știi tu bărbate, dacă vei mântui pe nevastă‐ta?

17. Decât numai cum a împărțit fiecăruia Domnul, cum a chemat Dumnezeu pe fiecare, așa să umble. Și așa rânduiesc eu în toate bisericile.

18. A fost cineva chemat tăiat împrejur? Să nu se facă netăiat împrejur. A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se facă tăiat împrejur.

19. Tăierea împrejur nu este nimic și netăierea împrejur nu este nimic, ci ținerea poruncilor lui Dumnezeu.

20. Fiecare să rămână în chemarea aceea în care a fost chemat.

21. Ai fost chemat rob? Nu‐ți fie grijă; ci și dacă poți să ajungi slobod, folosește‐te mai degrabă.

22. Căci robul chemat în Domnul este un slobozit al Domnului; asemenea și cel slobod care a fost chemat este rob al lui Hristos.

23. Voi ați fost cumpărați cu preț, nu vă faceți robi ai oamenilor.

24. Fraților, fiecare să rămână la Dumnezeu în aceea ce a fost chemat.

25. Iar despre fecioare n‐am poruncă de la Domnul, dar îmi dau o părere ca unul care a căpătat milă de la Domnul ca să fie credincios.

26. Socotesc deci că aceasta este bine pentru nevoia de acum, adică este bine pentru om să fie așa cum este.

27. Ești legat cu nevastă? Nu căuta dezlegare. Ești dezlegat de nevastă? Nu căuta nevastă.

28. Dar și dacă te‐ai însura, n‐ai păcătuit; și fecioara dacă se mărită, n‐a păcătuit: dar unii ca aceștia vor avea necaz în carne și eu aș vrea să vă cruț.

29. Dar zic aceasta, fraților, vremea este scurtă de tot: de aici înainte și cei ce au neveste să fie ca și cum n‐ar avea,

30. și cei ce plâng ca și cum n‐ar plânge, și cei ce se bucură ca și cum nu s‐ar bucura, și cei ce cumpără ca și cum n‐ar stăpâni,

31. și cei ce se folosesc de lume ca și cum nu s‐ar folosi din plin; căci înfățișarea lumii acesteia trece.

32. Și voiesc ca să fiți fără griji. Cel neînsurat se îngrijește de cele ale Domnului, cum să placă Domnului;

33. dar cel ce este însurat îngrijește de cele ale lumii, cum să placă nevestei sale.

34. Și este o deosebire și între nevastă și fecioară: cea nemăritată se îngrijește de cele ale Domnului ca să fie sfântă și cu trupul și cu duhul; iar cea care s‐a măritat îngrijește de cele ale lumii, cum să placă bărbatului ei.

35. Și aceasta o zic spre folosul vostru chiar, nu ca să arunc asupra voastră un laț, ci pentru ceea ce este cuviincios și ca să slujiți Domnului fără împărțire.

36. Iar dacă socotește cineva că se poartă urât față de fecioara sa, dacă este trecută de floarea vârstei sale și dacă trebuie să fie astfel, să facă ce voiește; nu păcătuiește — să se căsătorească.

37. Cine stă însă nemișcat în inima sa, neavând nevoie, ci are stăpânire peste voința sa, și a judecat aceasta în inima sa ca să țină pe fecioară‐sa, bine va face.

38. Astfel și cel ce mărită pe fecioară‐sa face bine, și cel ce n‐o mărită mai bine va face.

39. Nevasta este legată câtă vreme trăiește bărbatul ei; iar dacă bărbatul a adormit, este slobodă să se mărite cu cine voiește, numai în Domnul.

40. Dar, după părerea mea, mai fericită este dacă rămâne așa cum este; și mi se pare că și eu am Duhul lui Dumnezeu.