1 Corinteni 9 NTR

1. Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteți voi lucrarea mea în Domnul?

2. Dacă nu sunt apostol pentru alții, pentru voi sunt, pentru că voi sunteți sigiliul apostoliei mele în Domnul!

3. Aceasta este apărarea mea față de cei ce mă judecă.

4. Nu avem nicidecum dreptul să mâncăm și să bem?

5. Nu avem nicidecum dreptul să ne luăm alături o soră credincioasă, o soție, cum fac ceilalți apostoli, frații Domnului și Chifa?

6. Sau numai eu și Barnabas n-avem dreptul să nu muncim?

7. Cine slujește vreodată ca soldat pe cheltuiala lui? Cine plantează o vie și nu mănâncă din rodul ei? Sau cine păstorește o turmă și nu bea din laptele turmei?

8. Oare spun eu acestea pe baza autorității oamenilor? Nu spune și Legea aceste lucruri?

9. Căci în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului când treieră“. De boi se preocupă Dumnezeu aici?

10. Sau vorbește mai ales pentru noi? Căci pentru noi a fost scris că plugarul trebuie să are cu speranță, iar treierătorul să treiere cu speranța că va avea parte de recoltă.

11. Dacă noi am semănat printre voi lucrurile spirituale, este prea mult dacă vom secera lucrurile voastre materiale?

12. Dacă alții sunt părtași la acest drept asupra voastră, oare nu cu mult mai mult noi? Cu toate acestea, nu ne-am folosit de acest drept, ci îndurăm totul, pentru a nu pune vreo piedică în calea Evangheliei lui Cristos.

13. Nu știți că cei care îndeplinesc slujbele la Templu își primesc hrana de la Templu, iar cei care slujesc la altar își primesc partea de la altar?

14. Astfel, și Domnul a dat îndrumări ca aceia care vestesc Evanghelia să trăiască de pe urma Evangheliei.

15. Însă eu nu m-am folosit de niciunul dintre aceste drepturi. Și nu v-am scris aceste lucruri ca să se facă așa pentru mine. Căci mi-ar fi bine, mai degrabă, să mor decât să mă lase cineva fără acest motiv de laudă!

16. Fiindcă, dacă eu vestesc Evanghelia, lucrul acesta nu este pentru mine un motiv de laudă, pentru că este o îndatorire pusă asupra mea. Căci este vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia!

17. Dacă fac lucrul acesta de bunăvoie, am o răsplată. Dar dacă nu-l fac de bunăvoie, rămâne totuși o responsabilitate care mi-a fost încredințată.

18. Care este deci răsplata mea? Ca atunci când vestesc Evanghelia, să ofer Evanghelia fără plată și, astfel, să nu mă folosesc pe deplin de dreptul meu în Evanghelie.

19. Căci, deși sunt liber față de toți, m-am făcut sclavul tuturor, ca să-i câștig pe cât mai mulți.

20. Față de iudei, am fost ca un iudeu, pentru a-i câștiga pe iudei. Față de cei ce sunt sub Lege, am fost ca unul care este sub Lege, cu toate că nu sunt sub Lege, pentru a-i câștiga pe cei ce sunt sub Lege.

21. Față de cei fără Lege, am fost ca unul fără Lege – cu toate că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, sunt sub legea lui Cristos – pentru a-i câștiga pe cei fără Lege.

22. Față de cei slabi, m-am făcut slab, ca să-i câștig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca să-i salvez, cu orice preț, pe unii.

23. Pe toate le fac de dragul Evangheliei, ca să fiu și eu părtaș la ea.

24. Nu știți că cei ce aleargă în arenă, aleargă toți, însă numai unul primește premiul? Alergați deci în așa fel încât să câștigați.

25. Fiecare dintre cei ce iau parte la competiție se înfrânează în toate lucrurile. Ei fac aceasta ca să primească o coroană care putrezește, însă noi alergăm pentru una care nu putrezește.

26. Prin urmare, eu alerg, dar nu la întâmplare, și lovesc cu pumnii, dar nu ca unul care lovește în vânt,

27. ci mă lupt cu trupul meu și-l țin sub stăpânire, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat.