1 Corinteni 9 VDCL

1. Nu sunt eu slobod? Nu sunt eu apostol? N‐am văzut eu oare pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteți voi lucrarea mea în Domnul?

2. Dacă altora nu sunt apostol, totuși măcar vouă vă sunt; căci voi sunteți pecetea apostoliei mele în Domnul.

3. Aceasta este apărarea mea către cei ce mă iau în cercetare.

4. Nu avem noi oare drept să mâncăm și să bem?

5. Nu avem noi oare drept să ducem încoace și încolo o soră ca nevastă, ca și ceilalți apostoli și frați ai Domnului și Chifa?

6. Sau numai eu și Barnaba n‐avem drept să nu lucrăm?

7. Cine slujește vreodată ca ostaș cu plată de la sine însuși? Cine sădește o vie și nu mănâncă rodul ei? Sau cine păstorește o turmă și nu mănâncă din laptele turmei?

8. Vorbesc eu oare acestea ca om sau nu cumva spune și legea acestea?

9. Căci în legea lui Moise este scris: Nu lega gura boului care treieră. Oare de boi îi este grijă lui Dumnezeu?

10. Sau zice înadins pentru noi? Da, căci pentru noi s‐a scris că cel ce ară trebuie să are în nădejde și cel ce treieră, să treiere în nădejdea că va avea parte.

11. Dacă noi v‐am semănat cele duhovnicești, mare lucru este dacă vom secera cele firești ale voastre?

12. Dacă alții au parte de acest drept asupra voastră, nu mai degrabă noi? Dar nu ne‐am folosit de dreptul acesta, ci suferim toate ca să nu punem vreo piedică evangheliei lui Hristos.

13. Nu știți că cei ce lucrează cele sfinte mănâncă din cele din Templu? Cei ce stăruiesc la altar își au partea lor cu altarul?

14. Tot așa a rânduit și Domnul pentru cei ce vestesc evanghelia: să trăiască din evanghelie.

15. Dar eu nu m‐am folosit de nimic din acestea. Și n‐am scris acestea ca să se facă așa cu mine: căci este bine pentru mine mai degrabă să mor, decât să‐mi zădărnicească cineva pricina mea de laudă.

16. Căci dacă vestesc evanghelia, n‐am pricină de laudă; căci o neapărată trebuință este asupra mea, și vai de mine dacă nu vestesc evanghelia.

17. Căci dacă fac aceasta de bunăvoie, am o răsplată; dar dacă nu de bunăvoie, o economie îmi este încredințată.

18. Deci care‐mi este răsplata? Ca vestind evanghelia să fac evanghelia lipsită de cheltuială, ca să nu mă folosesc din plin de dreptul meu în evanghelie.

19. Căci deși sunt slobod față de toți, m‐am făcut pe mine însumi rob tuturor, ca să câștig pe mai mulți.

20. Și m‐am făcut iudeilor ca iudeu, ca să câștig pe iudei; celor de sub lege, ca sub lege, nefiind însumi sub lege, ca să câștig pe cei de sub lege;

21. celor ce n‐au legea, ca neavând eu legea (nu că sunt fără lege față de Dumnezeu, ci supus legii lui Hristos) ca să câștig pe cei fără lege.

22. M‐am făcut slab celor slabi, ca să câștig pe cei slabi; m‐am făcut tuturor toate ca oricum să mântuiesc pe unii.

23. Și fac toate pentru evanghelie ca să mă fac împreună părtaș al ei.

24. Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare, toți aleargă, dar unul singur ia premiul? Tot așa alergați ca să‐l dobândiți.

25. Însă orice luptător la joc se înfrânează de toate. Ei deci, ca să ia o cunună putrezitoare, dar noi una neputrezitoare.

26. Eu acum alerg așa nu ca pe neștiute; mă lupt cu pumnul așa, nu ca și cum aș bate văzduhul.

27. Ci‐mi învinețesc trupul cu pumnul și mi‐l târăsc ca pe un rob, ca nu cumva, după ce am fost crainic altora, eu însumi să mă fac neprimit.