1 Regi 13 BIV2014

1. În vremea ‘ceea, a venit Un om al Domnului, sosit Din Iuda, pentru că, pe el Îl trimisese la Betel, Tocmai cuvântul Domnului. În față la altarul lui, Ieroboam atunci ședea, Unde, tămâie, aducea.

2. Omul lui Dumnezeu s-a dus Pân’ la altar și-astfel, a spus: „Altarule! Domnul, prin mine, Are-un cuvânt, azi, pentru tine: „Iată, din a lui David casă, Un fiu – curând – are să iasă. Numele lui e Iosia. Pe tine, el va junghia – În fața-ntregului popor – Pe preoți-nălțimilor, Care tămâie-aduc – drept dar – Ca să o ardă, pe altar! Astfel, tu ai să mistuieși Chiar oseminte omenești!”

3. În urmă, omul Domnului, Un semn i-a dat altarului: „Pentru a ști cu-adevărat, Că Domnu-i Cel ce-a cuvântat Atunci când m-a trimis pe mine, Iată ce semn am, pentru tine: Altarul se va despica, Și-a lui cenușă va pica, Vărsându-se în jurul lui!”

4. Auzind vorba omului, Ieroboam a fost cuprins, De furie. Mâna a-ntins Către altar și a strigat: „Să-l prindeți!” Dar, i s-a uscat – Îndată – brațul, iar apoi, N-a mai putut ca înapoi, Să și-l aducă, rămânând Întins, către altar cătând.

5. Altaru-atunci s-a despicat Și-a lui cenușă s-a vărsat, Așa precum omul a zis, Pe care Domnul l-a trimis.

6. Ieroboam, când a văzut Minunea ce s-a petrecut, Spre omul Domnului, de-ndat’ – Cuprins de spaimă – a strigat: „Roagă-te-acum lui Dumnezeu Să-nzdrăvenească brațul meu, Să-l facă sănătos și-apoi Să îl pot trage înapoi!” Omul acela s-a rugat, Iar brațul i s-a vindecat.

7. Apoi, pe omul Domnului, Ieroboam, la casa lui, Să vină-n urmă, l-a poftit: „Mănânci ceva și, negreșit Am să îți dau un dar apoi, ‘Nainte de-a pleca ‘napoi.

8. Atunci, omul lui Dumnezeu A zis: „Cu tine, nu vin eu. Din casa ta, chiar jumătate Dacă mi-ai da tu, împărate, Eu tot nu aș intra la tine. Lasă-mă dar, nu mă mai ține! De-aici, nici apă n-am să beau Și nici mâncare n-am să iau,

9. Căci iată ce mi-a poruncit Domnul, atunci când mi-a vorbit: „Din locu-acela, să nu iei Pâine, nici apă să nu bei! Să nu te-ntorci pe-același drum, Pe care-acolo mergi acum.”

10. Când a sfârșit omul acel, Pe alt drum, merse la Betel.

11. În acel timp, s-a potrivit Că la Betel a locuit Un alt proroc. Omul acel Bătrân era și astfel el, Mulți fii, pe lume-a dobândit. Când fiii săi au auzit Tot ceea ce s-a întâmplat, La tatăl lor au alergat, Să-i spună ce s-a petrecut.

12. În urmă, tatăl lor a vrut Să știe pe ce drum pornise Omul pe care îl trimise Chiar Dumnezeu, la împărat, Și pe-ai săi fii, i-a întrebat: „Pe ce drum mers-a înapoi, Omul lui Dumnezeu, apoi?” Ai săi feciori, atunci, i-au spus Pe ce drum, omu-acel s-a dus.

13. Prorocul zise: „Bine dar; Puneți-mi șeaua pe măgar!” Ei au făcut cum a dorit, Iar el, la drum, a și pornit,

14. Zorindu-se să îl găsească Pe acel om și să-i vorbească. Sub un stejar, el l-a găsit, Unde, la umbră, s-a oprit Cătând odihnă. De îndat’ Pe om, bătrânul l-a-ntrebat: „Tu ești trimis de Dumnezeu, Din a lui Iuda țară?” „Eu” – Răspunse omul. „Ce dorești, Și pentru ce mă urmărești?” – În urmă, l-a mai întrebat.

15. Atunci, bătrânul l-a-ndemnat: „Vino cu mine, înapoi, Ca să mănânci ceva apoi.”

16. Însă, omul lui Dumnezeu A zis: „Cu tine, nu vin eu! De-aici, nici apă n-am să beau Și nici mâncare n-am să iau,

17. Căci Dumnezeu mi-a poruncit, Când către voi, eu am pornit: „Din locu-acela, să nu iei Pâine, nici apă să nu bei, Și nu te-ntoarce pe-acel drum, Pe care mergi acolo-acum!”

18. Bătrânul zise: „Știu prea bine, Dar află c-a venit la mine Un înger al lui Dumnezeu – Pentru că sunt proroc și eu – Și-n felu-acesta, mi-a vorbit: „Du-te și adă-l, negreșit, Pe acel om, la tine-acasă. Așează-l dar, la a ta masă, Dă-i să mănânce și să bea!” Bătrânul, însă, îl mințea, Căci n-a venit nimeni la el, Să îi vorbească-n acest fel.

19. Omul lui Dumnezeu, de-ndat’, De vorba lui a ascultat, S-a-ntors – în grabă – înapoi Și-a stat cu el, la masă-apoi.

20. Când au ajuns cei doi acasă Și când s-au așezat la masă, Cuvântul Domnului, de sus – Peste bătrân venit – a spus:

21. „Așa vorbește Dumnezeu: „N-ai ascultat cuvântul Meu, Iar ce ți-am spus, n-ai împlinit!

22. Când ai plecat, ți-am poruncit: „Ai grijă, apă să nu bei Și nici mâncare să nu iei! Să nu te-ntorci pe-același drum, Pe care-acolo mergi acum!” Tu, însă, nu M-ai ascultat. De-aceea, fii încredințat Că trupul tău nu va putea, Lângă ai tăi părinți să stea! Nu va intra-n al lor mormânt, Căci n-ai făcut ce-a zis Cel Sfânt!”

23. În urmă, omul a mâncat, A băut apă și-a plecat.

24. Însă, pe drum, s-a pogorât Un leu, care l-a omorât. Trupul lui mort, pe drum, zăcea, Iar lângă el – alăturea – Măgarul ce îl călărise Și leul care îl ucise.

25. Când niște oameni au trecut – Din întâmplare – au văzut Trupul prorocului acel Și leul șezând lângă el. Ei, în cetate-apoi, s-au dus Și grabnic, tuturor le-au spus Ce lucru mare s-a-ntâmplat. Prorocul cel bătrân, de-ndat’,

26. Când auzi, a glăsuit: „Omul acela – negreșit – Era un om al Domnului. N-a ascultat porunca Lui Și-atunci, El, pradă, l-a lăsat, Leului ce l-a sfâșiat. Cuvântul care l-a rostit Domnul, acuma s-a-mplinit!”

27. Fiilor săi, le-a vorbit iar: „Puneți-mi șeaua, pe măgar.”

28. În urmă, omul a plecat Și trupul mort l-a căutat. Întins, în drum, el l-a găsit Și-alăturea a mai zărit Măgarul ce îl călărise Și leul care îl ucise.

29. Prorocul, trupul, l-a luat, Pe-al său măgar l-a așezat Și către casă, înapoi, S-a-ntors în grabă, iar apoi – După ce l-a jelit – l-a dus

30. Și în al său mormânt, l-a pus. A mers, în urmă, în cetate, Jelindu-se mereu: „Vai, frate!”

31. Apoi, le zise fiilor: „Să mă luați, când am să mor, Și trupul să mi-l puneți voi, Alături de ăst om apoi.

32. Vorbele care le-a spus el, Despre altarul din Betel, Să știți că au să se-mplinească Și au ca să se năruiască Toate-nălțimile pe care Samaria, acum, le are.”

33. După tot ce s-a întâmplat, Ieroboam n-a ascultat, De Dumnezeu, ci și-a văzut De calea rea, neabătut. Din tot poporul, a adus, Preoți și, pe-nălțimi, i-a pus. Oricine-atuncea și-a dorit Preot a fi, a fost sfințit Și, pe-nălțimi, a fost adus, Fiind astfel, în slujbă, pus.

34. Faptele împăratului Adus-au, peste casa lui, Prilejul de păcătuire Și-n urmă, a ei nimicire.