1 Regi 17 NTR

1. Ilie tișbitul, unul dintre locuitorii Ghiladului, i-a zis lui Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia stau, că nu va fi nici rouă, nici ploaie în acești ani decât la cuvântul meu“.

2. Apoi, Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ilie, zicând:

3. „Pleacă de aici, du-te spre est și ascunde-te lângă pârâul Cherit, care se află la est de Iordan.

4. Vei bea apă din pârâu. Le-am poruncit corbilor să-ți asigure hrana acolo“.

5. El a făcut potrivit Cuvântului Domnului: s-a dus și s-a așezat lângă pârâul Cherit, care se află la est de Iordan.

6. Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața, și pâine și carne seara, iar el bea apă din pârâu.

7. După o vreme însă, pârâul a secat, pentru că nu mai plouase în țară.

8. Atunci, Cuvântul Domnului i-a vorbit, zicând:

9. „Ridică-te, du-te la Sarepta care aparține de Sidon și locuiește acolo! Iată, i-am poruncit unei văduve de acolo să-ți asigure hrana“.

10. El s-a ridicat și s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetății, iată că acolo era o văduvă care strângea lemne. El a strigat-o și a zis: ‒ Te rog, adu-mi puțină apă într-un vas ca să beau!

11. Ea a plecat să-i aducă apă, dar Ilie a strigat-o și a zis: ‒ Te rog, adu-mi și o bucată de pâine în mâna ta!

12. Ea a răspuns: ‒ Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că nu am pâine, ci doar un pumn de făină într-un ulcior și puțin ulei într-un vas. Dar iată, strâng acum două bucăți de lemn, apoi mă voi întoarce acasă și voi pregăti pâine pentru mine și pentru fiul meu, ca să mâncăm; după aceea vom muri.

13. Ilie i-a zis: ‒ Nu te teme. Du-te și fă precum ai spus. Dar mai întâi fă din ceea ce ai o turtă mică pentru mine și adu-mi-o. După aceea vei face și pentru tine și pentru fiul tău,

14. căci așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Făina din ulcior nu se va termina, iar uleiul din vas nu se va împuțina, până în ziua în care va da Domnul ploaie pe fața pământului“.

15. Ea s-a dus și a făcut după cuvântul lui Ilie. Și astfel ea, Ilie și familia ei au avut de mâncare în fiecare zi.

16. Făina din ulcior nu s-a terminat și uleiul din vas nu s-a împuținat, după Cuvântul Domnului rostit prin Ilie.

17. După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. S-a îmbolnăvit atât de grav, încât n-a mai rămas suflare în el.

18. Atunci ea i-a zis lui Ilie: ‒ Ce ai împotriva mea, om al lui Dumnezeu? Ai venit aici să-mi amintești nelegiuirea mea și să aduci moartea fiului meu?

19. El i-a răspuns: ‒ Dă-mi-l pe fiul tău. L-a luat din brațele ei, l-a dus în camera de sus unde locuia el și l-a așezat pe patul său.

20. Apoi a strigat către Domnul, zicând: „Doamne, Dumnezeul meu, de ce ai adus această nenorocire peste această văduvă la care locuiesc, făcând ca fiul ei să moară?“.

21. El s-a întins de trei ori peste copil și a strigat către Domnul, zicând: „Doamne, Dumnezeul meu, Te rog, fă ca sufletul acestui copil să se întoarcă în el!“.

22. Domnul a ascultat glasul lui Ilie. Sufletul copilului s-a întors în el și, astfel, el a înviat.

23. Ilie a luat copilul, l-a coborât din camera de sus în casă, i l-a dat mamei sale și i-a zis: ‒ Iată, fiul tău trăiește!

24. Femeia i-a zis lui Ilie: ‒ Acum știu că ești un om al lui Dumnezeu, iar Cuvântul Domnului este adevăr în gura ta!