1 Regi 2 VBRC2020

1. S-au apropiat zilele lui Davíd să moară și i-a dat porunci lui Solomón, fiul său, zicând:

2. „Eu merg pe calea întregului pământ. Întărește-te și fii bărbat!

3. Păzește ceea ce este de păzit pentru Domnul Dumnezeul tău, umblând pe căile lui și păzind hotărârile, poruncile, judecățile și învățăturile lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să reușești în tot ceea ce vei face și oriunde vei merge!

4. Domnul să împlinească cuvintele pe care mi le-a spus: «Dacă fiii tăi vor ține căile lor umblând înaintea mea în adevăr, din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu va lipsi om de pe tronul lui Israél.

5. Tu știi ce mi-a făcut Ióab, fiul Țerúiei, ce le-a făcut celor două căpetenii ale armatei lui Israél, lui Abnér, fiul lui Ner, și lui Amasá, fiul lui Iéter. I-a omorât și a vărsat sânge de război în timp de pace și a pus sânge de război pe cingătoarea lui care era pe coapsele lui și pe sandalele lui pe care le avea în picioare.

6. Fă după înțelepciunea ta, dar să nu lași să coboare perii lui albi în pace în locuința morților!

7. Față de fiii lui Barzilái din Galaád să arăți bunăvoință! Să fie între cei care mănâncă la masa ta! Căci s-au apropiat de mine când fugeam de Absalóm, fratele tău.

8. Iată, cu tine este Șiméi, fiul lui Ghéra din [tribul lui] Beniamín, din Bahurím. El a rostit împotriva mea blesteme mari în ziua când mergeam la Mahanáim. Dar a coborât înaintea mea la Iordán și i-am jurat pe Domnul, zicând: «Nu te voi omorî cu sabia».

9. Acum, tu să nu-l consideri nevinovat; căci ești un om înțelept și știi ceea ce trebuie să-i faci și cum să cobori în sânge perii lui albi în locuința morților!”.

10. Davíd a adormit cu părinții lui și a fost îngropat în cetatea lui Davíd.

11. Zilele cât Davíd a fost rege peste Israél au fost de patruzeci de ani: la Hebrón a domnit șapte ani, iar la Ierusalím a domnit treizeci și trei de ani.

12. Solomón a stat pe scaunul de domnie al lui Davíd, tatăl său, și stăpânirea lui s-a întărit foarte mult.

13. Adonía, fiul lui Haghít, a venit la Batșéba, mama lui Solomón. Ea i-a zis: „Vii cu pace?”. El a răspuns: „Cu pace”.

14. Și a spus: „Am să-ți zic o vorbă”. Ea a zis: „Vorbește!”.

15. Și el a zis: „Tu știi că stăpânirea era a mea și că tot Israélul își îndrepta privirea spre mine ca să devin rege. Dar stăpânirea s-a întors și a devenit a fratelui meu, pentru că de la Domnul a fost pentru el.

16. Acum, am o singură întrebare să-ți adresez: nu-ți întoarce fața!”. Ea i-a zis: „Vorbește!”.

17. El a zis: „Spune-i, te rog, regelui Solomón – căci nu-și va întoarce fața de la tine – să mi-o dea pe Abișág din Șúnem de soție!”.

18. Batșéba a zis: „Bine! Îi voi vorbi despre tine regelui”.

19. Batșéba a mers la regele Solomón să-i vorbească despre Adonía. Regele s-a ridicat înaintea ei, s-a închinat înaintea ei și a stat pe tronul său. Au pus un tron pentru mama regelui și ea a stat la dreapta lui.

20. Apoi a zis: „Am să-ți adresez o mică rugăminte: nu-ți întoarce fața de la mine!”. Regele i-a zis: „Cere, mamă, căci nu-mi voi întoarce fața de la tine!”.

21. Ea a zis: „Abișág din Șúnem să fie dată de soție fratelui tău Adonía!”.

22. Regele Solomón a răspuns mamei sale: „Pentru ce o ceri pe Abișág din Șúnem pentru Adonía? Cere împărăția pentru el, căci este fratele meu mai mare decât mine și cu el sunt Abiatár, preotul, și Ióab, fiul Țerúiei!”.

23. Atunci regele Solomón a jurat pe Domnul, zicând: „Așa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – că împotriva vieții sale a zis Adonía cuvintele acestea!

24. Acum, viu este Domnul, care m-a întărit și m-a pus să stau pe tronul lui Davíd, tatăl meu, și care mi-a făcut o casă, după cum a promis: astăzi va muri Adonía!”.

25. Regele Solomón l-a trimis pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, care l-a lovit [pe Adonía] și el a murit.

26. Lui Abiatár, preotul, regele i-a zis: „Mergi la Anatót, la terenurile tale, căci ești un om sortit morții! Nu te voi omorî azi pentru că ai purtat alianța Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu Davíd și pentru că ai luat parte la toate suferințele tatălui meu”.

27. Solomón l-a îndepărtat pe Abiatár din slujirea de preot al Domnului ca să împlinească cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Éli la Șílo.

28. A ajuns vestea până la Ióab, care se dăduse după Adonía, chiar dacă nu se dăduse după Absalóm. Ióab a fugit la cortul Domnului și s-a prins de coarnele altarului.

29. I-au făcut cunoscut regelui Solomón că Ióab a fugit la cortul Domnului și că este la altar. Solomón l-a trimis pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, zicându-i: „Mergi și lovește-l!”.

30. Benáia a ajuns la cortul Domnului și i-a zis lui Ióab: „Așa spune regele: «Ieși!»”. Dar el a răspuns: „Nu! Căci aici voi muri!”. Benáia a spus lucrul acesta regelui: „Așa a vorbit Ióab și așa mi-a răspuns”.

31. Regele i-a zis lui Benáia: „Fă cum a zis! Lovește-l și îngroapă-l! Îndepărtează de la mine și de la casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ióab degeaba!

32. Domnul să întoarcă sângele său asupra capului său pentru că i-a lovit pe cei doi oameni mai drepți și mai buni decât el și i-a ucis cu sabia, iar tatăl meu Davíd nu știa: pe Abnér, fiul lui Ner, căpetenia armatei lui Israél, și pe Amasá, fiul lui Iéter, căpetenia armatei lui Iúda.

33. Să cadă sângele lor asupra capului lui Ióab și asupra capului descendenței lui pentru totdeauna! Dar Davíd, descendența lui, casa lui și tronul lui să aibă parte de pace pe vecie de la Domnul!”.

34. Benáia, fiul lui Iehoiáda, a mers, l-a lovit pe Ióab și l-a omorât. A fost îngropat lângă casa lui, în pustiu.

35. Regele l-a pus pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, în locul lui [Ióab] peste armată, iar pe Sadóc, preotul, regele l-a pus în locul lui Abiatár.

36. Regele a trimis, l-a chemat pe Șiméi și i-a zis: „Construiește-ți o casă la Ierusalím! Locuiește în ea și nu ieși din ea ca să te duci într-o parte sau alta.

37. În ziua când vei ieși să treci pârâul Cédron, să știi că vei muri. Sângele tău să fie asupra capului tău”.

38. Șiméi i-a răspuns regelui: „Este bun cuvântul pe care l-a spus stăpânul meu, regele! Așa va face slujitorul tău”. Șiméi a locuit la Ierusalím multe zile.

39. După trei ani, au fugit doi sclavi ai lui Șiméi la Achíș, fiul lui Maáca, regele din Gat. I-au adus la cunoștință lui Șiméi: „Iată, sclavii tăi sunt la Gat!”.

40. Șiméi s-a ridicat, a pus șaua pe măgar și s-a dus la Gat, la Achíș, să-și caute sclavii. Șiméi a mers și și-a adus înapoi sclavii de la Gat.

41. I-au făcut cunoscut lui Solomón că Șiméi a plecat la Gat și s-a întors.

42. Regele a trimis, l-a chemat pe Șiméi și i-a zis: „Oare nu te-am pus eu să juri pe Domnul și nu ți-am hotărât, spunând: «În ziua când vei ieși și vei merge într-o parte sau alta, să știi că vei muri». Și mi-ai răspuns: «E bun cuvântul: am înțeles»?

43. Pentru ce nu ai păzit jurământul Domnului și porunca pe care ți-am dat-o?”.

44. Regele i-a zis lui Șiméi: „Tu cunoști tot răul pe care îl știe inima ta și pe care l-ai făcut lui Davíd, tatăl meu. Domnul să întoarcă răul tău asupra capului tău!

45. Dar regele Solomón să fie binecuvântat și tronul lui Davíd să fie întărit înaintea Domnului pe vecie!”.

46. Regele i-a poruncit lui Benáia, fiul lui Iehoiáda, care a ieșit, l-a lovit pe Șiméi și [acesta] a murit. Și stăpânirea s-a întărit în mâna lui Solomón.