1 Regi 20 VBRC2020

1. Ben-Hadád, regele Síriei, și-a adunat toți vitejii. Cu el erau treizeci și doi de regi, cai și care. A urcat împotriva Samaríei și a făcut război împotriva ei.

2. A trimis mesageri la Aháb, regele lui Israél, în cetate.

3. Și i-a zis: „Așa vorbește Ben-Hadád: «Argintul tău și aurul tău sunt ale mele. Soțiile tale și fiii tăi buni sunt și ei ai mei»”.

4. Regele lui Israél i-a răspuns: „După cuvântul tău, stăpâne al meu, rege: și eu sunt al tău și tot ce am!”.

5. Mesagerii s-au întors și au zis: „Așa vorbește Ben-Hadád: «Am trimis la tine să-ți spună să-mi dai argintul tău, aurul tău, soțiile și fiii tăi!

6. De aceea, mâine pe vremea aceasta, îi voi trimite la tine pe slujitorii mei ca să scotocească prin casa ta și prin casele slujitorilor tăi: tot ceea ce va fi plăcut în ochii tăi, vor lua»”.

7. Regele lui Israél i-a chemat pe toți bătrânii țării și a zis: „Recunoașteți și vedeți că acesta caută răul, pentru că a trimis la mine pentru soțiile și copiii mei, pentru argintul și aurul meu și nu i-am refuzat!”.

8. Toți bătrânii și tot poporul i-au zis lui Aháb: „Nu-l asculta și nu fi de acord!”.

9. [Aháb] le-a zis mesagerilor lui Ben-Hadád: „Spuneți-i domnului meu, regele: «Tot ceea ce ai trimis prima dată [să i se spună] slujitorului tău voi face. Dar lucrul acesta nu pot să-l fac»”. Mesagerii au plecat și i-au transmis cuvântul.

10. Ben-Hadád a trimis [să i se spună] lui Aháb: „Așa să-mi facă zeii – ba mai rău – dacă va fi de ajuns praful din Samaría să umple mâinile întregului popor care este la picioarele mele!”.

11. Regele lui Israél a răspuns: „Să nu se laude cel care se încinge precum cel care se descinge!”.

12. Când [Hadád] a auzit cuvântul acesta – el stătea la băut cu mesagerii în corturi – le-a zis slujitorilor săi: „Dispuneți-vă!”. Și ei s-au dispus împotriva cetății.

13. Dar, iată, un profet s-a apropiat de Aháb, regele lui Israél, și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Ai văzut această mulțime mare? Iată, astăzi o dau în mâna ta, ca să știi că eu sunt Domnul!»”.

14. Aháb a zis: „Prin cine?”. Iar [profetul] a răspuns: „Așa vorbește Domnul: «Prin slujitorii căpeteniilor de provincie»”. [Aháb] a zis: „Cine va începe lupta?”. [Profetul] a răspuns: „Tu”.

15. I-a numărat pe slujitorii căpeteniilor de provincie: erau două sute treizeci și doi; după ei a numărat tot poporul; toți fiii lui Israél erau șapte mii.

16. Au ieșit la amiază. Ben-Hadád bea și se îmbăta în corturi, el și cei treizeci și doi de regi care îl ajutau.

17. Slujitorii căpeteniilor de provincie au ieșit mai întâi. S-a trimis la Ben-Hadád să-i facă cunoscut: „Au ieșit oameni din Samaría”.

18. El le-a zis: „Dacă au ieșit cu gând de pace, prindeți-i vii; dacă au ieșit pentru luptă, prindeți-i [tot] vii!”.

19. Ei, slujitorii căpeteniilor de provincie, au ieșit din cetate, iar armata îi urma.

20. Fiecare și-a lovit vecinul. Arám a fugit, iar Israél l-a urmărit. Ben-Hadád a scăpat [fugind] pe un cal; și niște călăreți [au scăpat].

21. Regele lui Israél a ieșit, a lovit caii și carele și a făcut în Arám un mare măcel.

22. Atunci profetul s-a apropiat de regele lui Israél și i-a zis: „Mergi, întărește-te, caută și vezi ce ai de făcut, căci anul viitor regele lui Arám va veni împotriva ta!”.

23. Slujitorii regelui din Arám i-au zis: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munților, de aceea au fost mai puternici decât noi. Dar dacă vom lupta cu ei în câmpie, vom fi mai puternici decât ei.

24. Fă și lucrul acesta: fă să se întoarcă regii fiecare la casa lui și pune guvernatori în locul lor!

25. Fă-ți o armată ca armata pe care ai pierdut-o, cai și care, ca să luptăm cu ei în câmpie și vom fi mai puternici decât ei”. El a ascultat de sfatul lor și a făcut așa.

26. Anul următor, Ben-Hadád l-a adunat pe Arám și a urcat la Áfec ca să lupte împotriva lui Israél.

27. Fiii lui Israél s-au adunat, și-au făcut provizii și au ieșit înaintea lor. Fiii lui Israél și-au fixat tabăra în fața lor ca două turme mici de capre. Arám umplea țara.

28. Un om al lui Dumnezeu s-a apropiat și i-a zis regelui lui Israél: „Așa vorbește Domnul: «Pentru că Arám a zis: ‹Domnul este un dumnezeu al munților, și nu un dumnezeu al văilor›, voi da toată această mulțime mare în mâinile tale și veți ști că eu sunt Domnul»”.

29. Au stat în tabără unii în fața celorlalți [timp de] șapte zile. În ziua a șaptea s-au apropiat în luptă și fiii lui Israél l-au lovit pe Arám – o sută de mii de pedestrași – într-o singură zi.

30. Supraviețuitorii au fugit la Aféc, în cetate. Dar a căzut zidul peste douăzeci și șapte de mii de supraviețuitori. Iar Ben-Hadád a fugit în cetate, în camera dinăuntru.

31. Slujitorii lui [Ben-Hadád] i-au zis: „Iată, am auzit că regii casei lui Israél sunt regi îndurători; să ne punem saci în jurul coapselor noastre, funii pe capetele noastre și să ieșim la regele lui Israél: poate va lăsa sufletul tău să trăiască!”.

32. Și-au încins coapsele cu saci și capetele cu funii, au venit la regele lui Israél și i-au zis: „Slujitorul tău Ben-Hadád a zis: «Lasă-mi, te rog, sufletul să trăiască!»”. [Aháb] a răspuns: „Este încă în viață? Este fratele meu”.

33. Oamenii aceștia au luat lucrul acesta ca semn bun, s-au grăbit să îl creadă și au zis: „Ben-Hadád este fratele tău?”. El a zis: „Mergeți și aduceți-l!”. Ben-Hadád a ieșit la el și l-a urcat pe car.

34. [Ben-Hadád] i-a zis: „Îți voi da înapoi cetățile pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău; poți să-ți faci străzi în Damásc așa cum a făcut tatăl meu în Samaría”. [Aháb] a zis: „Prin alianța [aceasta] te voi lăsa să pleci”. Au încheiat alianța și i-a dat drumul.

35. Unul dintre fiii profeților i-a zis aproapelui său, la cuvântul Domnului: „Lovește-mă!”. Dar omul a refuzat să-l lovească.

36. Atunci el i-a zis: „Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca de la mine, un leu te va ucide!”. Și, când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu și l-a ucis.

37. A găsit un alt om și i-a zis: „Lovește-mă!”. Omul l-a lovit și l-a rănit.

38. Profetul a mers și a stat înaintea regelui pe drum. S-a prefăcut că este altcineva cu un văl [pe care l-a pus] pe ochii săi.

39. Când a trecut regele, [profetul] a strigat către rege, zicând: „Slujitorul tău era în mijlocul luptei și, iată, un om s-a îndepărtat, a venit la mine și mi-a zis: «Ai grijă de omul acesta! Dacă va lipsi, atunci viața ta va fi pentru viața lui sau îmi vei cântări un talánt de argint».

40. Dar în timp ce slujitorul tău trebăluia pe ici și pe colo, iată, [omul acela] a dispărut”. Atunci regele lui Israél i-a zis: „Așa este judecata ta. Tu [însuți] ai decis-o”.

41. [El] s-a grăbit să-și îndepărteze vălul de pe ochi, iar regele lui Israél l-a recunoscut că era unul dintre profeți.

42. [Profetul] i-a zis regelui: „Așa vorbește Domnul: «Pentru că l-ai lăsat să-ți scape din mână pe omul [sortit] nimicirii, viața ta va fi în locul vieții lui și poporul tău, în locul poporului său»”.

43. Regele lui Israél a mers acasă trist și mâniat și a ajuns în Samaría.