1 Regi 21 VBRC2020

1. După aceste lucruri, Nabót din Izreél avea o vie în Izreél, lângă palatul lui Aháb, regele din Samaría.

2. Aháb i-a spus lui Nabót: „Dă-mi mie via ta să fac o grădină de verdețuri, căci este foarte aproape de casa mea! Iar eu îți voi da în locul ei o vie mai bună sau, dacă este mai bun în ochii tăi, îți voi da prețul ei în argint”.

3. Nabót, însă, i-a răspuns lui Aháb: „Să mă ferească Domnul să-ți dau moștenirea părinților mei!”.

4. Aháb a venit acasă trist și mâniat din cauza cuvântului pe care i-l spusese Nabót din Izreél: „Nu-ți voi da moștenirea părinților mei”. S-a culcat pe pat, și-a întors fața și n-a mâncat nimic.

5. A venit la el Izabéla, soția lui, și i-a zis: „De ce este trist sufletul tău și nu vrei să mănânci nimic?”.

6. El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabót din Izreél și i-am zis: «Dă-mi via ta pe bani sau, dacă îți place, îți dau o [altă] vie în locul ei!». Dar el a zis: «Nu pot să-ți dau via mea»”.

7. Atunci, Izabéla, soția lui, i-a zis: „Nu tu domnești acum peste Israél? Ridică-te, mănâncă pâine și înveselește-ți inima! Eu îți voi da via lui Nabót din Izreél”.

8. [Izabéla] a scris niște scrisori în numele lui Aháb, le-a sigilat cu sigiliul lui Aháb și le-a trimis bătrânilor și conducătorilor care erau în cetatea lui și locuiau cu Nabót.

9. Și a scris în scrisoare: „Vestiți un post și puneți-l pe Nabót în fruntea poporului!

10. Puneți doi oameni de nimic în fața lui să dea mărturie: «L-ai blestemat pe Dumnezeu și pe rege». Apoi scoateți-l, băteți-l cu pietre, ca să moară!”.

11. Oamenii din cetatea lui [Nabót], bătrânii și conducătorii care locuiau în cetate, au făcut cum le spusese Izabéla, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea.

12. Au vestit un post și l-au pus pe Nabót în fruntea poporului.

13. Cei doi oameni de nimic au venit și s-au așezat în fața lui. [Acești] oameni de nimic au dat mărturie împotriva lui Nabót, zicând: „Nabót i-a blestemat pe Dumnezeu și pe rege!”. L-au scos afară din cetate, l-au bătut cu pietre și a murit.

14. Au trimis să i se zică Izabèlei: „Nabót a fost bătut cu pietre și a murit”.

15. Când a auzit Izabéla că Nabót fusese bătut cu pietre și că murise, i-a zis lui Aháb: „Ridică-te și ia în stăpânire via lui Nabót din Izreél, care a refuzat să ți-o dea pe argint! Căci Nabót nu mai este viu, ci a murit”.

16. Când a auzit Aháb că Nabót a murit, s-a ridicat Aháb ca să coboare la via lui Nabót din Izreél și s-o ia în stăpânire.

17. Atunci, cuvântul Domnului a fost către Ilíe, cel din Tíșbe:

18. „Ridică-te și coboară înaintea lui Aháb, regele lui Israél, la Samaría! Iată-l, este în via lui Nabót, unde a coborât ca s-o ia în stăpânire!

19. Să-i spui: «Așa vorbește Domnul: ‹Tu ai ucis și ai pus mâna› ». Și să-i [mai] spui: «Așa vorbește Domnul: ‹În locul în care câinii au lins sângele lui Nabót, vor linge câinii și sângele tău› »”.

20. Aháb i-a zis lui Ilíe: „M-ai găsit, dușmanule!”. Iar el a zis: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut ca să faci ce este rău în ochii Domnului”.

21. Iată, [spune Domnul] «voi face să vină răul peste tine și voi mătura în urma ta; îl voi nimici pe orice [om] de parte bărbătească al lui Aháb, fie legat, fie liber, în Israél.

22. Voi face casei tale cum am făcut casei lui Ieroboám, fiul lui Nebát, și casei lui Baéșa, fiul lui Ahía, din cauza mâniei cu care m-ai mâniat și pentru că l-ai făcut pe Israél să păcătuiască»”.

23. Domnul a vorbit și despre Izabéla, zicând: „Câinii o vor mânca pe Izabéla lângă zidul Izreélului.

24. Pe cel al lui Aháb care va muri în cetate, câinii îl vor mânca; iar pe cel care va muri în câmp, îl vor mânca păsările cerului”.

25. Într-adevăr, nu a fost [nimeni] ca Aháb care să se fi vândut să facă ce este rău în ochii Domnului și pe care l-a sedus Izabéla, soția lui.

26. El a lucrat foarte urât, mergând după idoli, după toate cele pe care le-au făcut amoréii pe care-i alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israél.

27. Când a auzit Aháb aceste cuvinte, și-a sfâșiat hainele, și-a pus un sac pe trup și a postit. S-a culcat pe sac și mergea încet.

28. Atunci, cuvântul Domnului fost către Ilíe, cel din Tíșbe:

29. „Ai văzut cum s-a umilit Aháb înaintea mea? Pentru că s-a umilit înaintea mea, nu voi face să vină răul în timpul vieții lui, ci în timpul vieții fiului său voi face să vină răul peste casa lui”.