1 Regi 22 VBRC2020

1. Au trecut trei ani fără să fie război între Arám și fiii lui Israél.

2. În anul al treilea, Iosafát, regele lui Iúda, a coborât la regele lui Israél.

3. Regele lui Israél le-a zis slujitorilor săi: „Știți că Ramót din Galaád este al nostru. Iar noi stăm liniștiți și nu-l luăm [înapoi] din mâna regelui lui Arám”.

4. Și i-a zis lui Iosafát: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva [cetății] Ramót din Galaád?”. Iosafát i-a răspuns regelui lui Israél: „Eu voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi!”.

5. Apoi Iosafát i-a zis regelui lui Israél: „Consultă azi, te rog, cuvântul Domnului!”.

6. Regele lui Israél i-a adunat pe profeți, cam patru sute, și le-a zis: „Să merg să lupt împotriva [cetății] Ramót din Galaád sau să renunț?”. Ei i-au răspuns: „Mergi! Domnul l-a dat în mâinile regelui”.

7. Dar Iosafát a zis: „Mai este aici vreun profet al Domnului ca să-l putem întreba?”.

8. Regele lui Israél i-a răspuns lui Iosafát: „Mai este un om prin care am putea să-l consultăm pe Domnul; însă îl urăsc, pentru că nu-mi profețește nimic bun, ci numai rău: este Mihéia, fiul lui Imlá”. Iosafát a zis: „Să nu vorbească regele așa!”.

9. Atunci regele lui Israél a chemat un eunuc și a zis: „Adu-l repede pe Mihéia, fiul lui Imlá!”.

10. Regele lui Israél și Iosafát, regele lui Iúda, stăteau fiecare pe tronul său, îmbrăcați fiecare în hainele lor la aria de la intrarea porții Samaríei. Toți profeții profețeau înaintea lor.

11. Sedecía, fiul lui Cheníana, își făcuse niște coarne de fier și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Cu acestea îl vei bate pe Arám până îl vei nimici»”.

12. Și toți profeții profetizau la fel, zicând: „Urcă la Ramót din Galaád, căci vei avea succes! Domnul l-a dat în mâinile regelui!”.

13. Mesagerul care se dusese să-l cheme pe Mihéia i-a vorbit așa: „Iată, cuvintele profeților sunt ca o singură gură, [profețind] binele pentru rege! Să fie cuvintele tale ca vorba unuia dintre ei și vorbește de bine!”.

14. Mihéia a răspuns: „Viu este Domnul că ceea ce-mi va spune Domnul, aceea voi spune!”.

15. A ajuns la rege și regele i-a zis: „Mihéia, să mergem la Ramót din Galaád și să luptăm împotriva lui sau să renunțăm?”. El a zis: „Urcă, pentru că vei avea succes! Domnul l-a dat în mâna regelui”.

16. Dar regele i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în numele Domnului?”.

17. [Mihéia] a răspuns: „Văd tot Israélul risipit pe munți ca o turmă care nu are păstor. Domnul zice: «Aceștia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace!»”.

18. Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Oare nu ți-am spus că el nu profețește nimic bun despre mine, ci numai rău?”.

19. Atunci [Mihéia] a zis: „Ascultă cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul stând pe tronul său și toată oștirea cerurilor stând lângă el, la dreapta și la stânga lui.

20. Domnul a zis: «Cine îl va amăgi pe Aháb ca să urce și să cadă la Ramót din Galaád?». Și au răspuns unul într-un fel, altul în alt fel.

21. A ieșit un duh, a stat înaintea Domnului și a zis: «Eu îl voi amăgi». Domnul i-a zis: «Prin ce?».

22. El a răspuns: «Voi ieși și voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeților săi». [Domnul] a spus: «[Prin aceasta] îl vei putea amăgi. Ieși și fă așa!».

23. Acum, iată, Domnul a pus un duh mincinos în gura tuturor acestor profeți ai tăi! Domnul a vorbit rău despre tine”.

24. Atunci, Sedecía, fiul lui Cheníana, s-a apropiat, l-a lovit pe Mihéia peste obraz și a zis: „Pe unde a trecut Duhul Domnului de la mine ca să-ți vorbească?”.

25. Mihéia i-a răspuns: „Iată, tu vei vedea în ziua când vei intra în camera dinăuntru ca să te ascunzi!”.

26. Regele lui Israél a zis: „Ia-l pe Mihéia și du-l la Amón, căpetenia cetății, și la Ióas, fiul regelui,

27. și spune-le: «Așa vorbește regele: ‹Puneți-l pe acesta în închisoare și hrăniți-l cu pâinea întristării și cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace!› »”.

28. Mihéia a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine”. Și a [mai] zis: „Să asculte toate popoarele!”.

29. Regele lui Israél și Iosafát, regele lui Iúda, au urcat la Ramót din Galaád.

30. Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Mă voi preface că sunt altcineva și voi merge la luptă. Tu, însă, îmbracă-te cu hainele tale!”. Regele lui Israél s-a prefăcut că este altcineva și a mers la luptă.

31. Regele lui Arám a poruncit celor treizeci și două de căpetenii ale carelor: „Să nu luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israél!”.

32. Când l-au văzut căpeteniile carelor pe Iosafát, au zis: „Cu siguranță acesta este regele lui Israél”. S-au întors spre el ca să lupte, dar Iosafát a strigat.

33. Când au văzut căpeteniile carelor că nu era regele lui Israél, au plecat de la el.

34. Atunci un om a tras cu arcul la întâmplare și l-a lovit pe regele lui Israél între solzii armurii. [Aháb] a zis către cel [care-i mâna] carul: „Întoarce-te și scoate-mă din tabără, căci sunt rănit!”.

35. Lupta s-a întețit în ziua aceea. Regele a stat drept în car în fața araméilor, iar seara a murit. Sângele rănii a curs pe fundul carului.

36. La apusul soarelui, un strigăt a trecut prin tabără: „Fiecare în cetatea lui! Fiecare în ținutul lui!”.

37. Regele a murit: au venit la Samaría și l-au îngropat pe rege la Samaría.

38. Au spălat carul la piscina din Samaría. Câinii au lins sângele său unde se spălau prostituatele, după cuvântul Domnului pe care îl spusese.

39. Celelalte fapte ale lui Aháb, tot ce a făcut el, casa de fildeș pe care a construit-o, toate cetățile pe care le-a construit, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél?

40. Aháb a adormit cu părinții săi și a devenit rege Ahàzía, fiul său, în locul lui.

41. Iosafát, fiul lui Asá, a fost peste Iúda în al patrulea an al lui Aháb, regele lui Israél.

42. Iosafát avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit douăzeci și cinci de ani la Ierusalím. Numele mamei lui era Azubá, fiica lui Șilhí.

43. El a mers pe toate căile lui Asá, tatăl său, și nu s-a îndepărtat de ele făcând ceea ce e drept în ochii Domnului.

44. Dar înălțimile nu au fost îndepărtate. Poporul aducea jertfe și [ardea] tămâie pe înălțimi.

45. Iosafát a fost în pace cu regele lui Israél.

46. Celelalte fapte ale lui Iosafát, vitejia lui de care a dat dovadă și cum s-a luptat, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda?

47. I-a măturat din țară pe homosexualii care rămăseseră din zilele lui Asá, tatăl său.

48. Rege nu era în Edóm: un guvernator [ținea locul] regelui.

49. Iosafát a făcut corăbii din Tarșíș ca să meargă la Ofír după aur; dar nu au mers, pentru că s-au sfărâmat corăbiile la Éțion-Ghéber.

50. Atunci Ahàzía, fiul lui Aháb, i-a zis lui Iosafát: „Să meargă slujitorii mei cu slujitorii tăi în corăbii!”. Dar Iosafát nu a vrut.

51. Iosafát a adormit cu părinții săi și a fost îngropat cu părinții săi în cetatea lui Davíd, tatăl său. Și a devenit rege Iorám, fiul său, în locul lui.

52. Ahàzía, fiul lui Aháb, a fost rege peste Israél la Samaría în al șaptesprezecelea an al lui Iosafát, regele lui Iúda. A domnit peste Israél doi ani.

53. El a făcut ce este rău în ochii Domnului și a umblat pe calea tatălui său și pe calea mamei sale și pe calea lui Ieroboám, fiul lui Nebát, cel care-l făcuse pe Israél să păcătuiască.

54. L-a slujit pe Báal, s-a închinat înaintea lui și l-a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israél [făcând] tot ce făcuse tatăl său.