1 Regi 4 BIV2014

1. Când Solomon fost-a-mpărat, Tot Israelul s-a aflat Cuprins în stăpânirea lui. În slujba împăratului, Mulți căpitani, pe-atunci, erau. Printre aceștia, se aflau:

2. Azaria – acela care Părinte, pe Țadoc, îl are;

3. Elihoref și Ahia – Fiii pe care îi avea Șișa – ca logofeți, au stat. Drept scriitor, pe Iosafat, Îl avea Solomon – cel care Pe Ahilud, părinte-l are;

4. Cei care preoți se vădeau, Țadoc și-Abiatar erau; Iar peste oști, era mai mare Benaia pus – acela care, Pe Iehoiada-l avea tată.

5. La împărat, era o ceată De-ngrijitori, iar peste ea Mai mare-a fost Azaria. El este-al lui Natan fecior. Zabud fusese slujitor, Iar Solomon l-a așezat În rangul de slujbaș de stat. Zabud este acela care, Tot pe Natan, părinte-l are. Cu împăratul – negreșit – Prieten, el s-a dovedit.

6. Urmează Ahișar, cel care Fusese pus a fi mai mare În casa împăratului. Cel ce venea în urma lui, Era Adoniram – cel care, Pe Abda, drept părinte-l are. Adoniram a fost adus Și, peste dări, mai mare, pus.

7. Sunt doisprezece-ngrijitori De toți, cari fost-au slujitori Pentru-mpărat, în Israel. Ei îngrijeau în acest fel, De hrana împăratului – Precum și de a casei lui – Timp de o lună-n an, urmând Cu toții, un anume rând:

8. Iată ce nume au avut Oamenii-aceștia: la-nceput, Fiul lui Hur s-a arătat Și-n Efraim, era aflat.

9. Fiul lui Decher se vădea A fi cel care se-ngrijea De Salabim, Elon, Macaț, De Bet-Hanan, iar al său braț, Până-n Bet-Șemeș, se-ntindea.

10. Al lui Hesed fecior venea, În urma lui. El s-a-ngrijit S-aducă tot ce-a trebuit, Din Soco și din Arubot; Mai cerceta Heferul tot.

11. Al lui Abinadab fecior A fost și el, îngrijitor, Iar sub supravegherea lui Era ținutul Dorului. Abinadab i-a fost bărbat Fiicei lui Solomon, Tafat.

12. Urma apoi, Bana, cel care, Pe Ahilud, părinte-l are. El, de Meghido, răspundea Și de Bet-Șean; de-asemenea, De la Țartan, sub Izreel – Chiar din Bet-Șean – era tot el Îngrijitor. Mai priveghea Abel-Mehola și-ajungea, Pân’ la Iocmeam, puterea lui.

13. În slujba împăratului, Fiul lui Gheber a urmat, Care fusese așezat Peste Ramotul cel pe care Țara lui Galaad îl are. El îngrijea și de-acel șir Al târgurilor lui Iair – Cel ce ieșise, după case, Din seminția lui Manase. Ținutu-Argob, îl mai veghea, Cari, în Basan, se întindea. Cetățile ce le-a avut, Șaizeci la număr s-au făcut. Cu ziduri fost-au întărite, Iar porțile, din lemn, cioplite, Zăvoare mari, pe ele-aveau Ce din aramă se vădeau.

14. Ahinadab – acela care, Pe Ido, drept părinte-l are – Fusese la Mahanaim,

15. Iar în Neftali, îl găsim Pe Ahimaț. Nevasta lui E fiica împăratului, Iar al ei nume e Basmat.

16. După el, Bana a urmat. Bana era acela care, Părinte, pe Hușai, îl are. A privegheat peste Bealot, Precum și peste-Așerul tot.

17. Îngrijitor, și Iosafat A fost, în Isahar aflat. Pe Paruah, îl avea, tată.

18. Pentru Șimei, fusese dată Țara lui Beniamin, de care, El se-ngrijea, fără-ncetare. Ela fusese al său tată.

19. Țara din Galaad, lăsată În grija lui Gheber, era. Astfel, Gheber cutreiera Ținutul Amoriților Cari i-au avut în fruntea lor Pe Og – cel ce-n Basan a stat – Și pe Sihon ca împărat. Gheber era acela care, Pe Uri, drept părinte-l are. Îngrijitor – acel ținut – Doar unul singur a avut.

20. Iuda, în număr, se sporise. Și Israel se înmulțise, Iar oamenii ce îi aveau, Atât de mulți se dovedeau, Încât priviți în largul zării, Păreau ca și nisipul mării. O veselie se întinse Și-ntreaga țară o cuprinse. N-a fost nimica de făcut, Doar de mâncat și de băut.

21. Împărățiile aflate Chiar lângă Râu, au fost luate De Solomon în stăpânire. El cârmuia întreaga fire, Pân’ la hotarul cel pe care Neamul de Filisteni îl are Și până la acel ținut Pe cari Egiptul l-a avut. Oamenii care locuiau Acolo, daruri, aduceau Pentru-mpărat. Cât a trăit Acesta, ei s-au socotit Supuși ai săi, neîncetat.

22. Iată ce-anume s-a aflat, Pe mesele-mpăratului – Zilnic – pentru ospățul lui: Erau – din a făinii floare – Treizeci de cori, pentru mâncare. Și altfel de făinii aveau, Din cari șaizeci de cori luau.

23. Zece boi grași s-au folosit, Iar dintre cei ce s-au vădit Pentru păscut, boii luați, La douăzeci sunt numărați. O sută mai era apoi – La masă – numărul de oi. Pe lângă toate, mai aveau Cerbi, căprioare și erau Ciute și păsări îngrășate Cari trebuiau la masă date.

24. Pe-atuncea, Solomon ședea Ca împărat și stăpânea Peste ținuturi mari, bogate, Cari dincoace, erau aflate, De Râu – din Tifsah începând Și pân’ la Gaza, ajungând; Toți cei care le cârmuiau, Supuși lui Solomon erau, Astfel fiind pace în țară Și-n țările ce-o înconjoară.

25. Iuda și-ntregul Israel, În liniște-au trăit astfel, De la Beer-Șeba începând, La Dan în urmă ajungând. Sub via ce o stăpânea, Sau sub smochinul ce-l avea, Atunci, trăit-a fiecare, Doar în belșug și desfătare.

26. Când Solomon fost-a-mpărat, Mai multe care și-a luat; Iar caii care le trăgeau, La patruzeci de mii erau. Dintre ai lui Israel fii, Avea și doisprezece mii De călăreți, cari îl urmau.

27. Îngrijitorii săi vegheau La hrana împăratului Și-a celor de la masa lui, Timp de o lună-n an, urmând Cu toții, un anume rând. Ei trebuiau să se-ngrijească, Mereu, nimic să nu lipsească.

28. Și orz și paie, aduceau, Pentru că tot ei se-ngrijeau De-ai împăratului fugari Și-asemeni și de armăsari.

29. Lui Solomon i-a dat mereu, Înțelepciune, Dumnezeu. Pricepere i-a dăruit Și cunoștințe, negreșit, Precum era nisipul mării, Veghind, mereu, asupra țării.

30. De Solomon, se poate spune Că întrecea-n înțelepciune, Înțelepciunea cea pe care Țara Egiptului o are, Precum și-a celor ce-au trăit În țările din Răsărit.

31. Înțelepciunea ce-o vădea, N-o mai avuse nimenea: Nici Heman, Darda sau Calcol – Cari fost-au fiii lui Mahol – Și nici Etan chiar – cel vestit – Cel ce fusese Ezrahit. De faima împăratului, Și țările din jurul lui Aflară și s-au minunat.

32. Cât Solomon fost-a-mpărat, Trei mii de pilde a rostit. Cântări a mai alcătuit Și multe-n număr se vădeau, Căci ele-o mie cinci erau.

33. Despre copaci, multe-a vorbit Și astfel el a amintit Despre Liban și cedri lui, Pân’ la isopul zidului. A mai vorbit, plin de-ncântare, De peștii care sunt în mare, De dobitoacele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Despre-ale lumii zburătoare, Precum și despre târâtoare.

34. Oameni de peste tot veneau Să-l vadă, pentru că voiau S-audă ce anume spune, Din marea lui înțelepciune. În toată lumea se vorbea De-nțelepciunea ce-o avea.