1 Petru 3 BIV2014
1. „Tot astfel, voi, nevestelor, Supuse fiți, bărbaților, Căci dacă fi-vor, printre ei, Unii cari sunt dintre acei Ce nu ascultă de Cuvânt, Să poată – chiar așa cum sânt – Să fie câștigați apoi, Fără cuvânt, ci doar prin voi,
2. Când vor vedea în ce fel știți, Întotdeauna, să trăiți. Deci, să aveți un trai curat, În temere, neîncetat.
3. Podoaba voastră, bunăoară, Să nu vă fie cea de-afară, Ce șade-n felu-n care știți Ca părul să vi-l împletiți, În felu-n care vă-mbrăcați, Sau precum știți ca să purtați Scule de aur mai apoi,
4. Ci drept podoabă, s-aveți voi, Omul din interior, pe care, L-ascunde-n inimi, fiecare, În curăția sănătoasă, Nepieritoare și frumoasă, A unui duh blând, liniștit, Care de Domnu-i prețuit.
5. În felu-acesta, bunăoară, Se-mpodobeau, odinioară, Femeile care erau Sfinte, și cari nădăjduiau, În Dumnezeu, fiind supuse Soților lor. Așa făcuse
6. Sara, care, soț, îl avea, Pe-Avram, pe care îl numea Chiar „domn” al ei. Iar voi, de vreți, Fiice-ale ei să fiți, puteți, Făcând doar bine, fără teamă De cineva, de bună seamă.
7. Bărbaților, la fel, și voi, Cu-nțelepciune, vreau, apoi, Cu soațele, să vă purtați, Știind deci, cinste, ca să dați Femeii, ca uneia care E-un vas mai slab, dar care are Să moștenească mai apoi, Darul veșnicei vieți, cu voi, Ca să nu fie-mpiedicată A voastră rugă, înălțată.
8. Încolo, toți, la fel să fiți: Aceleași gânduri să nutriți, Simțind cu alții și iubind Pe frați și-apoi, miloși fiind, Întotdeauna, și smeriți.
9. Răul, să nu îl răsplătiți Cu rău; de-asemenea, vreau iară, Să nu răspundeți cu ocară Celor care, ocări, rostesc, Ci dimpotrivă, eu doresc Ca voi să binecuvântați, Căci la aceasta-ați fost chemați: Să moșteniți – vă e chemarea – Cu toții, binecuvântarea.
10. „Căci cel ce viața o iubește Și zile bune își dorește, Să știe, limba, să-și strunească Și, de la rău, să și-o oprească. Apoi, ferească-și fiecare, De vorbele înșelătoare, Buzele lui. În drumul său,
11. Îndepărteze-se de rău, Căutând pacea s-o găsească Și tot mereu, s-o urmărească.
12. Peste toți cei neprihăniți, Întotdeauna, ațintiți Se află ochii Domnului, Și-aminte ia urechea Lui, La rugăciunile pe care Ei I le fac, fără-ncetare. Întoarsă-i fața Domnului, Doar împotriva omului Cari face răul.” Însă, cine –
13. Când plini de râvnă, pentru bine, Vă dovediți – are să poată, Ca să vă facă rău, vreodată?
14. Când doar pentru neprihănire, Veți suferi, să aveți știre, Cum că ferice e de voi! „De ei, să n-aveți teamă-apoi, Și, tulburați, voi să nu fiți!
15. În inimi, doar, să Îl sfințiți, Domn, pe Hristos.” Mereu să stați Gata, răspunsuri, ca să dați – În adevăr, fără sfială – Oricui vă cere socoteală, Pentru nădejdea ce e-n voi. Răspunsul vostru dat, apoi, Să fie dar, de bună seamă, Plin de sfială și de teamă.
16. Păstrați-vă, neîncetat, Al vostru cuget, nepătat, Căci astfel, cei ce vă bârfesc, În ceea ce ei vă vorbesc De rău, să fie rușinați, Văzându-vă cum vă purtați, Cum în Hristos – toți, împreună – Aveți, mereu, purtare bună;
17. Căci vreau să știe orișicine, Precum că este mult mai bine Să suferi – de vrea Dumnezeu – Că faci doar bine, tot mereu, Decât dacă ai suferit, Când lucruri rele-ai săvârșit!
18. Și cu Hristos a fost la fel, Pentru că știți prea bine, El, Cel care e neprihănit, Pentru păcate-a suferit – Pentru toți cei nelegiuiți – Ca ei să fie mântuiți, Ca să ne poată-aduce-apoi, La Dumnezeu Tatăl, pe noi. Dar trebuit-a ca Iisus Să-nvie-n duh, spre-a se fi dus,
19. Apoi, la duhurile care Erau aflate-n închisoare, Unde a propovăduit
20. La duhuri cari s-au răzvrătit De mult, pe când lunga răbdare, A Domnului, în așteptare, Încă, pe-atunci, se mai găsea – Pe când Noe își construia Corabia, de-au fost salvate, Prin ea, opt suflete de toate.
21. Și ce este aceasta, oare? Icoana închipuitoare Care, acum, vă mântuiește; Ea, prin botez, se definește, Prin care nu te curățești De-ntinăciunile trupești, Ci el trebuie ca să fie A sufletului mărturie – E mărturia ce s-a dat De către cugetul curat, În fața Domnului – prinos – Prin învierea lui Hristos
22. Cari după ce S-a înălțat La ceruri, sus, S-a așezat, Apoi, la dreapta Domnului Și Și-a supus tăriei Lui, Puteri, și orice stăpânire, Pe îngeri și întreaga fire.”