1 Petru 3 VDCL

1. De asemenea, voi nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri, ca chiar dacă unii n‐ascultă de cuvânt, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor,

2. văzând de aproape purtarea voastră curată în temere,

3. a căror podoabă să nu fie cea de afară, a împletirii părului și a punerii de scule de aur sau îmbrăcării de haine,

4. ci să fie omul ascuns al inimii, în podoaba neputrezitoare a unui duh blând și liniștit, care este de mult preț înaintea lui Dumnezeu.

5. Căci astfel se împodobeau altădată și sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, supunându‐se bărbaților lor,

6. după cum Sara asculta de Avraam, numindu‐l domn, ale cărei fete v‐ați făcut, făcând binele și netemându‐vă de nicio frică.

7. Voi, bărbaților, deasemenea, locuiți împreună cu ele după cunoștință, dând cinste vasului femeiesc ca mai slab, ca fiind împreună moștenitoare ale harului vieții, ca să nu fie curmate rugăciunile voastre.

8. În sfârșit, fiți toți de același gând, împreună pătimitori, iubitori de frați, miloși, smeriți;

9. nerăsplătind rău pentru rău sau aspră înfruntare pentru aspră înfruntare, dimpotrivă binecuvântând; pentru că la aceasta ați fost chemați, ca să moșteniți o binecuvântare.

10. Căci cine voiește să iubească viața și să vadă zile bune să‐și oprească limba de la rău și buzele ca să nu vorbească viclenie;

11. și să se abată de la rău și să facă binele, să caute pacea și s‐o urmărească.

12. Pentru că ochii Domnului sunt peste cei drepți și urechile lui spre cererea lor; dar fața Domnului este împotriva făcătorilor de rele.

13. Și cine este acela care să vă facă rău, dacă sunteți râvnitori de bine?

14. Dar și dacă ați suferi pentru dreptate, fericiți sunteți. Și nu vă temeți de teama lor, nici nu vă tulburați,

15. ci sfințiți în inimile voastre pe Hristos ca Domn: fiți gata totdeauna să dați răspuns la oricine vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, însă cu blândețe și cu temere,

16. având un cuget bun, ca în ceea ce sunteți vorbiți de rău să fie dați de rușine cei ce disprețuiesc purtarea voastră bună în Hristos.

17. Căci mai bine este ca să suferiți făcând binele, dacă așa ar vrea voia lui Dumnezeu, decât făcând răul.

18. Pentru că și Hristos a suferit pentru păcate o singură dată, cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu; fiind omorât în carne, dar făcut viu în duh;

19. în care s‐a și dus și a propovăduit duhurilor în închisoare,

20. neascultătoare altădată, când aștepta îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, în zilele lui Noe, pe când se pregătea corabia în care puțini, adică opt suflete, au fost scăpați prin apă;

21. care icoană închipuitoare vă mântuiește acum și pe voi, adică botezul, nu lepădarea necurățeniei cărnii, ci cererea unui cuget bun către Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos,

22. care este la dreapta lui Dumnezeu, fiind dus în cer, fiindu‐i supuși îngeri și stăpâniri și puteri.