1 Petru 4 VDCL

1. Deci fiindcă Hristos a suferit în carne, înarmați‐vă și voi cu aceeași gândire, pentru că cine a suferit în carne a isprăvit‐o cu păcatul,

2. ca să nu mai trăiască vremea care îi mai rămâne în carne pentru poftele oamenilor, ci pentru voia lui Dumnezeu.

3. Căci destul că în vremea trecută am lucrat în totul voia Neamurilor, când umblam în destrăbălări, în pofte, în nesaț de beții, în ospețe desfătătoare, în petreceri cu băuturi și în închinări la idoli neiertate,

4. în care se miră că nu alergați împreună cu ei la aceeași revărsare de desfrânare, defăimându‐vă;

5. și ei vor da socoteală celui ce este gata să judece pe vii și pe morți.

6. Căci pentru aceasta s‐a vestit evanghelia și celor ce sunt morți, ca să fie judecați potrivit oamenilor, în carne, dar să trăiască în duh potrivit lui Dumnezeu.

7. Dar sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Deci fiți cumpătați și treziți‐vă la rugăciuni,

8. având înainte de toate o iubire fierbinte unii către alții, pentru că iubirea acopere o mulțime de păcate.

9. Fiți primitori de oaspeți unii către alții, fără cârtire,

10. fiecare, după cum a primit un dar, slujindu‐vă cu el între voi, ca buni economi ai harului felurit al lui Dumnezeu.

11. Dacă vorbește cineva, să vorbească așa ca și când ar fi cuvinte ale lui Dumnezeu; dacă slujește cineva, slujind ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca în toate Dumnezeu să fie slăvit prin Isus Hristos, căruia îi este slava și stăpânirea în vecii vecilor! Amin.

12. Prea‐iubiților, nu vă mirați de focul aprins între voi, care a venit peste voi spre încercare, ca și cum vi s‐ar întâmpla ceva străin.

13. Ci întrucât aveți parte de suferințele lui Hristos, bucurați‐vă; ca și la descoperirea slavei lui să vă bucurați, veselindu‐vă nespus.

14. Dacă sunteți ocărâți pentru numele lui Hristos, fericiți sunteți, pentru că Duhul slavei și al lui Dumnezeu se odihnește asupra voastră.

15. Căci să nu sufere cineva dintre voi ca omorâtor, sau hoț, sau răufăcător, sau ca amestecându‐se în treburile altora.

16. Iar dacă cineva suferă ca creștin, să nu se rușineze, ci să slăvească pe Dumnezeu în numele acesta.

17. Pentru că este vremea nimerită ca judecata să înceapă de la casa lui Dumnezeu; și dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârșitul celor ce n‐ascultă de evanghelia lui Dumnezeu?

18. Și dacă dreptul abia este mântuit, unde se va arăta nelegiuitul și păcătosul?

19. Astfel și cei ce suferă după voia lui Dumnezeu să‐și încredințeze sufletele credinciosului Ziditor, făcând binele.