1 Samuel 1 VDCL

1. Și era un om din Ramataim‐Țofim, din ținutul muntos al lui Efraim și numele lui era Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efraimitean.

2. Și el avea două neveste și numele uneia era Ana și numele celeilalte Penina. Și Penina avea copii, iar Ana n‐avea copii.

3. Și acest om se suia din cetatea sa din an în an să se închine și să jertfească Domnului oștirilor în Silo. Și acolo erau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoții Domnului.

4. Și a fost așa: în ziua când a jertfit Elcana, a dat părți nevestei sale Penina și la toți fiii și fetele ei.

5. Iar Anei i‐a dat o parte îndoită, căci iubea pe Ana. Dar Domnul îi închisese pântecele.

6. Și potrivnica ei o împungea foarte mult ca s‐o necăjească, fiindcă Domnul îi închisese pântecele.

7. Și așa făcea Elcana an de an. Oridecâteori se suia ea la casa Domnului, aceea o împungea așa; și ea plângea și nu mânca.

8. Și Elcana, bărbatul ei, i‐a zis: Ano, de ce plângi? Și de ce nu mănânci? Și de ce e întristată inima ta? Nu sunt eu mai bun pentru tine decât zece fii?

9. Și Ana s‐a sculat după ce au mâncat și au băut în Silo; (și Eli preotul ședea pe scaun lângă unul din ușiorii templului Domnului).

10. Și ea era în amărăciune de suflet și s‐a rugat Domnului și a plâns mult.

11. Și a juruit o juruință și a zis: Doamne al oștirilor, dacă vei căuta în adevăr spre întristarea roabei tale și îți vei aduce aminte de mine și nu vei uita pe roaba ta și vei da roabei tale un copil de parte bărbătească, îl voi da Domnului în toate zilele vieții lui și briciul nu va veni pe capul lui.

12. Și a fost așa: pe când se ruga ea lung înaintea Domnului, Eli a luat seama la gura ei.

13. Și Ana vorbea în inima ei; numai buzele i se mișcau, dar glasul nu i se auzia. Și Eli socotea că era beată.

14. Și Eli i‐a zis: Până când vei fi beată? Ia vinul de la tine!

15. Și Ana a răspuns și a zis: Nu, domnul meu, sunt o femeie cu duhul întristat; n‐am băut nici vin, nici băutură tare, ci mi‐am vărsat sufletul înaintea Domnului.

16. Nu lua pe roaba ta drept o fiică a lui Belial, căci din mulțimea durerii mele și a întristării mele am vorbit până acum.

17. Și Eli a răspuns și a zis: Mergi în pace și Dumnezeul lui Israel să‐ți împlinească cererea pe care i‐ai făcut‐o.

18. Și ea a zis: Să afle har roaba ta în ochii tăi! Și femeia s‐a dus pe calea ei și a mâncat și fața ei n‐a mai fost tristă.

19. Și s‐au sculat dis de dimineață și s‐au închinat înaintea Domnului și s‐au întors și au venit la casa lor în Rama. Și Elcana a cunoscut pe Ana, nevasta sa, și Domnul și‐a adus aminte de ea.

20. Și a fost așa: după trecerea zilelor, Ana a zămislit și a născut un fiu și i‐a pus numele Samuel, zicând: Pentru că l‐am cerut de la Domnul.

21. Și Elcana, bărbatul său, și toată casa lui, s‐a suit să jertfească Domnului jertfa de fiecare an și juruința sa.

22. Și Ana nu s‐a suit, căci a zis bărbatului ei: Până va fi înțârcat pruncul și atunci îl voi aduce, ca să se înfățișeze înaintea Domnului și să rămână acolo în veac.

23. Și Elcana, bărbatul ei, i‐a zis: Fă ce este bine în ochii tăi; rămâi până‐l vei înțârca. Numai să întărească Domnul cuvântul său! Și femeia a rămas și și‐a alăptat fiul până l‐a înțârcat.

24. Și după ce l‐a înțârcat, l‐a suit cu ea cu trei tauri și o efă din floarea făinii și un burduf cu vin, și l‐a adus în casa Domnului în Silo și copilul era mic.

25. Și au junghiat taurul și a adus pe băiat la Eli.

26. Și ea a zis: O, domnul meu, viu este sufletul tău, domnul meu, eu sunt femeia, care a stat aici lângă tine, rugându‐se Domnului.

27. Pentru acest băiat m‐am rugat și Domnul mi‐a dat cererea, pe care i‐am făcut‐o.

28. Și l‐am împrumutat și eu Domnului; toate zilele cât va fi, este împrumutat Domnului. Și ei s‐au închinat acolo Domnului.