1 Samuel 14 VBRC2020

1. Într-o zi, Ionatán, fiul lui Saul, i-a zis slujitorului care-i purta armele: „Hai să mergem către garnizoana filisténilor care este dincolo de locul acesta!”; dar nu i-a spus tatălui său.

2. Saul stătea la marginea cetății Ghibéea, sub rodiul din Migrón, iar poporul care era cu el era cam la șase sute de oameni.

3. Ahía, fiul lui Ahitúb, fratele lui Icabód, fiul lui Pinhás, fiul lui Éli, preotul Domnului la Șílo, purta efodul. Poporul nu știa că Ionatán plecase.

4. Între trecătorile prin care căuta Ionatán să ajungă la garnizoana filisténilor era un pisc de stâncă de o parte și un pisc de stâncă de cealaltă parte; unul se numea Bóțeț și celălalt Sené.

5. Un pisc se înalță spre nord, față în față cu Micmáș, iar celălalt spre sud, față în față cu Ghéba.

6. Ionatán, fiul lui Saul, i-a zis slujitorului care-i purta armele: „Hai să mergem la garnizoana acestor netăiați împrejur! Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu-l împiedică pe Domnul să elibereze prin puțini sau prin mulți”.

7. Cel care-i purta armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, mergi unde vrei; iată, sunt cu tine orice-ai face!”.

8. A zis Ionatán: „Hai să mergem la oamenii [aceștia] și să ne arătăm lor!

9. Dacă ne vor zice: «Stați până vom veni noi la voi!», vom rămâne pe loc și nu vom urca la ei.

10. Dar dacă vor zice: «Urcați la noi!», vom urca pentru că Domnul îi dă în mâinile noastre. Acesta ne va fi semnul”.

11. S-au arătat amândoi garnizoanei filisténilor, care au zis: „Iată, evreii ies din găurile în care s-au ascuns!”.

12. Oamenii din garnizoană le-au zis lui Ionatán și celui ce-i purta armele: „Urcați la noi ca să vă spunem ceva!”. Ionatán i-a zis celui ce-i purta armele: „Vino după mine, căci Domnul îi dă în mâinile lui Israél!”.

13. Ionatán s-a cățărat cu mâinile și cu picioarele și cel ce-i purta armele era în urma lui. [Filistenii] cădeau înaintea lui Ionatán, iar cel ce-i purta armele îi ucidea în urma lui.

14. În [acest] prim măcel, Ionatán și cel care-i purta armele au ucis cam douăzeci de oameni pe o suprafață de aproape o jumătate de pogon de pământ – norma de arat pentru o pereche [de boi].

15. S-a creat spaimă în tabără, în câmpie și în tot poporul; garnizoana și tâlharii s-au înspăimântat și ei. Pământul s-a cutremurat, căci a fost spaimă de la Domnul.

16. Străjerii lui Saul care erau la Ghibéea din Beniamín au văzut că mulțimea se împrăștia și mergea în toate părțile.

17. Saul a zis poporului care era cu el: „Numărați, vă rog, și vedeți cine a plecat dintre noi!”. Au numărat și iată că lipseau Ionatán și cel care-i purta armele.

18. Saul i-a zis lui Ahía: „Adu arca lui Dumnezeu!”. Căci pe vremea aceea arca lui Dumnezeu era în mijlocul fiilor lui Israél.

19. Pe când vorbea Saul cu preotul, zgomotul în tabăra filisténilor se făcea tot mai mare. Saul i-a zis preotului: „Trage-ți mâna!”.

20. Saul și tot poporul care era cu el s-au adunat și au mers la locul luptei. Iată, sabia fiecăruia era îndreptată împotriva vecinului său: învălmășeală foarte mare!

21. Evreii care de mai dinainte erau la filisténi și care merseseră cu ei în tabără de jur împrejur s-au unit și ei cu Israélul care era cu Saul și cu Ionatán.

22. Toți bărbații lui Israél care se ascunseseră în muntele lui Efraím au auzit că filisténii fug și i-au urmărit și ei în luptă.

23. Domnul l-a eliberat pe Israél în ziua aceea, iar lupta a trecut dincolo de Bet-Áven.

24. În ziua aceea, oamenii din Israél erau frânți, pentru că Saul făcuse poporul să jure: „Blestemat să fie acela care va mânca pâine până deseară! Eu mă voi răzbuna pe dușmanii mei”. Și nimeni din popor nu a gustat mâncare.

25. Toată lumea a ajuns într-o pădure unde era miere pe pământ.

26. Poporul a intrat în pădure și mierea se prelingea [din fagure]. Dar nimeni nu a luat, căci poporul se temea din cauza jurământului.

27. Ionatán nu auzise când tatăl său pusese poporul să jure; și-a întins vârful toiagului pe care îl avea în mână, l-a înmuiat în fagurele de miere, și-a dus mâna la gură și i s-au luminat ochii.

28. Dar cineva din popor i-a zis: „Tatăl tău a pus poporul să jure, zicând: «Blestemat să fie acela care va mânca astăzi!»”. Însă poporul era sleit de puteri.

29. Ionatán a zis: „Tatăl meu a răvășit țara. Vedeți cum mi s-au luminat ochii când am gustat numai puțin din mierea aceasta!

30. Dar dacă poporul ar fi mâncat astăzi din prada pe care a găsit-o la dușmanul lui, acum măcelul asupra filisténilor ar fi fost mai mare!”.

31. În ziua aceea i-au bătut pe filisténi de la Micmáș până la Aialón. Poporul era sleit de puteri.

32. Poporul s-a năpustit asupra prăzii: au luat oi, boi și viței și i-au înjunghiat pe pământ, iar poporul a mâncat deasupra sângelui.

33. I-au adus la cunoștință lui Saul: „Iată, poporul păcătuiește împotriva Domnului mâncând deasupra sângelui!”. Saul a zis: „Faceți o nelegiuire; rostogoliți acum la mine o piatră mare!”.

34. Saul a zis: „Împrăștiați-vă prin popor și spuneți fiecăruia să-și aducă boul sau oaia și să le înjunghie aici! Apoi mâncați și nu păcătuiți împotriva Domnului mâncând cu sânge!”. Tot poporul și-a adus noaptea boul, fiecare cu mâna sa, și i-au înjunghiat acolo.

35. Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost primul altar pe care l-a zidit Domnului.

36. Saul a zis: „Să coborâm după filisténi pe timpul nopții! Să-i jefuim până la lumina zilei și să nu lăsăm să rămână nimeni dintre ei!”. Ei au zis: „Fă tot ce e bun în ochii tăi!”. Preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu!”.

37. Saul l-a consultat pe Dumnezeu: „Să cobor după filisténi? Îi vei da în mâna lui Israél?”. Dar nu i s-a răspuns în ziua aceea.

38. Saul a zis: „Apropiați-vă aici, toate căpeteniile poporului; căutați și vedeți de către cine a fost [săvârșit] păcatul acesta astăzi!

39. Căci viu este Domnul, cel care-l eliberează pe Israél: chiar dacă l-ar fi săvârșit Ionatán, fiul meu, va muri”. Însă nu era nimeni în popor care să-i răspundă.

40. [Saul] a zis întregului Israél: „Voi stați de o parte, iar eu și Ionatán, fiul meu, de cealaltă parte!”. Poporul i-a zis lui Saul: „Fă ceea ce e bine în ochii tăi!”.

41. Saul i-a zis Domnului Dumnezeului lui Israél: „Dă un răspuns complet!”. Au fost aleși Ionatán și Saul, iar poporul a scăpat.

42. Saul a zis: „Aruncați [sorții] între mine și Ionatán, fiul meu!”. Și a fost ales Ionatán.

43. Saul i-a zis lui Ionatán: „Spune-mi ce ai făcut!”. Ionatán i-a spus: „Am gustat puțină miere cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, pot să mor!”.

44. Saul a zis: „Așa să facă Domnul – ba chiar mai rău –: Ionatán, vei muri!”.

45. Poporul i-a zis lui Saul: „Oare să moară Ionatán, el care a făcut această mare eliberare în Israél? Niciodată! Viu este Domnul: niciun fir de păr din capul lui nu va cădea la pământ! Căci el a lucrat cu Dumnezeu astăzi!”. Și poporul l-a răscumpărat pe Ionatán și nu a murit.

46. Saul a renunțat să-i mai urmărească pe filisténi, iar filisténii s-au dus acasă.

47. Saul a luat domnia peste Israél, a luptat de jur împrejur cu toți dușmanii lui: cu Moáb, cu fiii lui Amón, cu Edóm, cu regii din Țobá și cu filisténii; oriunde mergea, era învingător.

48. S-a dovedit viteaz, l-a bătut pe Amaléc și l-a eliberat pe Israél din mâna celor ce-l jefuiau.

49. Fiii lui Saul au fost: Ionatán, Ișví și Malchí-Șúa. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Meráb, iar cea mai mică, Micál.

50. Numele soției lui Saul era Ahinóam, fiica lui Ahimáaț. Numele căpeteniei armatei sale era Abnér, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.

51. Chiș, tatăl lui Saul, și Ner, tatăl lui Abnér, erau fiii lui Abiél.

52. Au fost lupte grele împotriva filisténilor tot timpul vieții lui Saul. Când Saul vedea orice bărbat viteaz sau puternic, îl lua la sine.