1 Samuel 17 VDCL

1. Și filistenii și‐au adunat oștirile pentru luptă și s‐au strâns la Soco, care ține de Iuda, și au tăbărât între Soco și Azeca în Efes‐Damim.

2. Și Saul și bărbații lui Israel s‐au strâns, și au tăbărât în valea Ela și s‐au rânduit în șir de bătaie împotriva filistenilor.

3. Și filistenii stăteau pe muntele de dincolo și Israel stătea pe muntele de dincoace și între ei era o vale.

4. Și din tabăra filistenilor a ieșit un luptător între ei: numele lui era Goliat, era din Gat; înălțimea lui era de șase coți și o palmă.

5. Și avea un coif de aramă pe capul său și era îmbrăcat cu zale de solzi; și greutatea zalei era de cinci mii de sicli de aramă.

6. Și avea tureci de aramă peste fluierele picioarelor sale și o suliță de aramă între umerii săi.

7. Și mânerul suliței sale era ca sulul unui țesător și capul suliței sale era de șase sute de sicli de fier; și purtătorul pavezei lui mergea înaintea lui.

8. Și el sta și striga către rândurile lui Israel și le zicea: De ce ieșiți să vă rânduiți de bătaie? Oare nu sunt eu filistean și voi robii lui Saul? Alegeți‐vă un bărbat și să se pogoare la mine.

9. Dacă va putea să se lupte cu mine și să mă ucidă, atunci noi vom fi robii voștri; dar de‐l voi birui eu și‐l voi ucide, voi să fiți robii noștri și să ne slujiți nouă.

10. Și filisteanul a zis: Eu am batjocorit astăzi rândurile lui Israel, dați‐mi un bărbat, ca să ne luptăm împreună.

11. Și Saul și tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului, și s‐au înfricoșat și s‐au temut foarte mult.

12. Și David era fiul Efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda, cu numele Isai; și el avea opt fii. Și omul era bătrân în zilele lui Saul, înaintat în ani între oameni.

13. Și cei trei fii mai mari ai lui Isai se duseseră și urmaseră pe Saul la luptă. Și numele celor trei fii ai săi care se duseseră la luptă erau: Eliab, întâiul născut, și al doilea Abinadab, și al treilea Șama.

14. Iar David era cel mai tânăr, și cei trei mai mari urmaseră pe Saul.

15. Și David se ducea și se întorcea de la Saul ca să pască oile tatălui său în Betleem.

16. Și filisteanul se apropia dimineața și seara și s‐a înfățișat patruzeci de zile.

17. Și Isai a zis lui David, fiul său: Ia, te rog, pentru frații tăi această efă de grăunțe prăjite și aceste zece pâini și du‐le repede în tabără la frații tăi.

18. Și aceste zece cașuri, du‐le mai marelui peste mie și cercetează pe frații tăi să vezi cum sunt și adu o dovadă de la ei.

19. Și Saul și ei și toți bărbații lui Israel erau în Valea Ela luptându‐se cu filistenii.

20. Și David s‐a sculat de dimineață și a lăsat oile cu un păzitor, și și‐a luat sarcina și s‐a dus cum îi poruncise Isai. Și a venit la locul carelor și oștirea ieșea să se rânduiască de bătaie, și au scos un strigăt de luptă.

21. Și israeliții și filistenii s‐au rânduit de bătaie oaste către oaste.

22. Și David a lăsat sarcina pe care o purta în mâna celui ce păzea sarcinile și a alergat la oaste și a venit și a întrebat pe frații săi de sănătate.

23. Și pe când vorbea el cu ei, iată s‐a suit din rândurile filistenilor luptătorul de la mijloc, filisteanul din Gat, cu numele Goliat, și a vorbit cu aceleași cuvinte și David le‐a auzit.

24. Și toți bărbații lui Israel, când au văzut pe bărbat, au fugit dinaintea lui și s‐au temut foarte mult.

25. Și bărbații lui Israel au zis: Ați văzut pe acest bărbat care se suie? Căci s‐a suit ca să batjocorească pe Israel. Și va fi așa: bărbatul care‐l va ucide, împăratul îl va îmbogăți cu mari bogății și‐i va da pe fata sa, și va face casa tatălui său slobodă în Israel.

26. Și David a vorbit bărbaților care stăteau lângă el, zicând: Ce se va face omului care va ucide pe filisteanul acesta și va depărta ocara de peste Israel? Căci cine e acest filistean netăiat împrejur ca să batjocorească oștirile Dumnezeului celui viu?

27. Și poporul i‐a spus după cuvântul acela zicând: Așa se va face bărbatului care‐l va ucide.

28. Și Eliab, fratele său cel mai mare, a auzit când a vorbit el cu bărbații și mânia lui Eliab s‐a aprins împotriva lui David și a zis: De ce te‐ai pogorât? Și cu cine ai lăsat acele puține oi în pustie? Cunosc mândria ta și răutatea inimii tale, căci te‐ai pogorât ca să vezi lupta.

29. Și David a zis: Ce am făcut acum? Nu este o pricină?

30. Și s‐a întors de la el către un altul și a vorbit cu aceleași cuvinte, și poporul i‐a răspuns iarăși ca întâia dată.

31. Și cuvintele pe care le‐a vorbit David s‐au auzit și le‐au spus înaintea lui Saul și a trimis după el.

32. Și David a zis lui Saul: Nimănui să nu‐i tremure inima de el! Robul tău va merge și se va lupta cu acest filistean.

33. Și Saul a zis lui David: Nu poți să mergi împotriva filisteanului acestuia ca să te lupți cu el, căci tu ești tânăr și el un bărbat de război din tinerețea lui.

34. Și David a zis lui Saul: Robul tău păștea oile tatălui său și a venit un leu și un urs și au răpit un miel din turmă.

35. Și am ieșit după el și l‐am lovit și l‐am scăpat din gura lui; și când s‐a sculat împotriva mea, l‐am apucat de barbă și l‐am lovit și l‐am ucis.

36. Robul tău a ucis și pe leu și pe urs; și acest filistean netăiat împrejur va fi ca unul din ei, căci a batjocorit oștirile Dumnezeului celui viu.

37. Și David a zis: Domnul, care m‐a scăpat din laba leului și din laba ursului, mă va scăpa din mâna filisteanului acestuia. Și Saul a zis lui David: Du‐te și Domnul să fie cu tine.

38. Și Saul a îmbrăcat pe David cu veșmintele sale și i‐a pus un coif de aramă pe cap și l‐a îmbrăcat cu zale.

39. Și David a încins sabia lui peste veșmintele lui și căuta să meargă, căci nu încercase. Și David a zis lui Saul: Nu pot să merg cu acestea, căci n‐am încercat. Și David le‐a luat de pe el.

40. Și și‐a luat toiagul în mână și și‐a ales cinci pietre netede din pârâu, și le‐a pus în sacul de păstor pe care‐l avea, în glugă, și praștia lui era în mâna lui. Și s‐a apropiat de filistean.

41. Și filisteanul a înaintat și s‐a apropiat de David și omul care purta pavăza era înaintea lui.

42. Și filisteanul s‐a uitat și a văzut pe David și l‐a disprețuit, căci era lânăr și roșiatic și totodată frumos la față.

43. Și filisteanul a zis lui David: Oare câine sunt eu de vii la mine cu toiege? Și filisteanul a blestemat pe David pe dumnezeii săi.

44. Și filisteanul a zis lui David: Vino la mine și voi da carnea la păsărilor cerurilor și fiarelor câmpului.

45. Și David a zis filisteanului: Tu vii la mine cu sabie și cu suliță și cu lance, dar eu vin la tine în numele Domnului oștirilor, Dumnezeul oștirilor lui Israel pe care l‐ai batjocorit.

46. În ziua aceasta Domnul te va da în mâna mea și te voi lovi și‐ți voi lua capul de pe tine și voi da astăzi stârvurile oastei filistenilor păsărilor cerului și fiarelor pâmăntului. Și tot pământul va cunoaște că este un Dumnezeu în Israel.

47. Și toată această obște va cunoaște că nu prin sabie, nici prin suliță, mântuiește Domnul, căci lupta este a Domnului și el vă va da în mâna noastră.

48. Și a fost așa: pe când se scula filisteanul și înainta și se apropia spre întâmpinarea lui David, David s‐a grăbit, și a alergat spre rândurile de luptă, spre întâmpinarea filisteanului.

49. Și David și‐a pus mâna în sac și a luat de acolo o piatră și a aruncat‐o cu praștia și a lovit pe filistean în frunte și piatra s‐a înfipt în fruntea lui și el a căzut pe față la pământ.

50. Și David cu o praștie și o piatră a fost mai tare decât filistean și a lovit pe filistean și l‐a ucis și nu era nicio sabie în mâna lui David.

51. Și David a alergat și a stătut peste filistean și i‐a luat sabia și a scos‐o din teacă și l‐a ucis și i‐a tăiat capul cu ea. Și când au văzut filistenii că a murit viteazul lor, au fugit.

52. Și bărbații lui Israel și ai lui Iuda s‐au sculat și au strigat de bucurie și au urmărit pe filisteni până vii la Gat și până la porțile Ecronului. Și răniții filistenilor au căzut pe calea Șaaraimului până la Gat și până la Ecron.

53. Și copiii lui Israel s‐au întors de la urmărirea filistenilor și le‐au prădat tabăra.

54. Și David a luat capul filisteanului și l‐a dus la Ierusalim; și armele sale le‐a pus în cortul său.

55. Și când a văzut Saul pe David ieșind împotriva filisteanului, zisese lui Abner, mai marele oștirii: Al cui este acest tânăr. Abner? Și Abner zisese: Viu este sufletul tău, împărate, nu știu.

56. Și împăratul a zis: Întreabă al cui fiu este flăcăul.

57. Și pe când se întorcea David de la uciderea filisteanului, Abner l‐a luat și l‐a adus înaintea lui Saul cu capul filisteanului în mână.

58. Și Saul i‐a zis: Al cui ești, tinere? Și David a răspuns: Eu sunt fiul robului tău Isai, Betleemitul.