1 Samuel 20 VBRC2020
1. Davíd a fugit din Naiót, de lângă Ráma. A venit la Ionatán și a zis: „Ce-am făcut? Ce nelegiuire și ce păcat am săvârșit înaintea tatălui tău că vrea să-mi ia viața?”.
2. [Ionatán] i-a răspuns: „Niciodată! Nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi spună; de ce mi-ar ascunde tatăl meu acest lucru? Asta nu va fi!”.
3. Davíd a jurat din nou: „Tatăl tău știe că am aflat har înaintea ta și a zis: «Să nu știe Ionatán, ca să nu se întristeze!». Însă viu este Domnul și viu este sufletul tău că doar un pas este între mine și moarte!”.
4. Ionatán i-a zis lui Davíd: „Ceea ce va spune sufletul tău voi face pentru tine!”.
5. Davíd i-a zis lui Ionatán: „Iată, mâine este lună nouă și eu trebuie să stau la masă cu regele. Dă-mi drumul ca să mă ascund în câmp până a treia seară!
6. Dacă tatăl tău observă, să-i spui: «Davíd mi-a cerut să meargă până la Betleém, cetatea lui, pentru că acolo se aduce jertfa anuală pentru toată familia».
7. Dacă va zice: «Bine», atunci slujitorul tău este în pace; dar dacă se va mânia, să știi că a hotărât ceea ce e rău!
8. Arată-ți îndurarea față de slujitorul tău, căci l-ai legat cu tine prin alianța Domnului. Dacă este nelegiuire în mine, ucide-mă tu! De ce să mă duci la tatăl tău?”.
9. Ionatán i-a zis: „Departe de tine! Căci dacă aș ști că răul este hotărât de tatăl meu să vină asupra ta, nu ți-aș spune?”.
10. Davíd i-a zis lui Ionatán: „Cine-mi va da de știre dacă tatăl tău îți răspunde cu asprime?”.
11. Ionatán i-a zis lui Davíd: „Hai să ieșim pe câmp!”. Și au ieșit amândoi pe câmp.
12. Ionatán i-a zis lui Davíd: „Pe Domnul Dumnezeul lui Israél! Dacă voi observa mâine sau poimâine că tatăl meu este binevoitor față de Davíd și atunci nu voi trimite la tine și nu-ți voi spune,
13. așa să-i facă Domnul lui Ionatán – ba mai rău –; dacă tatăl meu va crede că e bine să vină răul asupra ta, îți voi spune, te voi lăsa [să pleci] și vei merge în pace. Domnul să fie cu tine așa cum a fost cu tatăl meu!
14. Dacă voi mai fi încă viu, să-mi arăți îndurarea Domnului și să nu mor!
15. Să nu-ți îndepărtezi niciodată bunătatea față de casa mea, nici chiar când Domnul îi va nimici pe fiecare dintre dușmanii lui Davíd de pe fața pământului!
16. Căci Ionatán a făcut [o alianță] cu casa lui Davíd! Domnul să se răzbune pe dușmanii lui Davíd!”.
17. Ionatán a continuat jurământul cu Davíd pentru că îl îndrăgea. Căci îl îndrăgea ca pe sufletul său.
18. Ionatán i-a zis: „Mâine este lună nouă; lipsa ta se va observa, căci locul tău va fi gol”.
19. Lasă să treacă trei zile, apoi coboară repede și vino la locul unde te-ai ascuns în ziua acelei întâmplări și stai lângă piatra Ézel!
20. Eu voi trage trei săgeți spre [piatră] ca și când aș trage la țintă.
21. Iată, voi trimite un slujitor și-i voi zice: «Du-te și caută săgețile!». Dacă-i voi zice: «Iată că săgețile sunt dincoace de tine, ia-le!», atunci să vii, căci este pace pentru tine și nu este niciun [pericol]! Viu este Domnul.
22. Dar dacă voi zice tânărului: «Iată că săgețile sunt dincolo de tine!», atunci să pleci, căci Domnul te trimite.
23. Pentru lucrurile pe care le-am vorbit eu și cu tine, Domnul este [martor] între mine și tine pentru totdeauna!”.
24. Davíd s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă și regele s-a așezat la masă ca să mănânce.
25. Regele s-a așezat la locul său ca în celelalte dăți, la locul său de lângă perete. Ionatán s-a ridicat și Abnér a stat lângă Saul. Iar locul lui Davíd era gol.
26. Saul n-a spus nimic în ziua aceea. Căci își spunea: „Este o întâmplare; nu este curat, cu siguranță nu este pur!”.
27. A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui Davíd era iar gol. Saul i-a zis lui Ionatán, fiul său: „De ce nu a venit fiul lui Iése nici ieri, nici astăzi la masă?”.
28. Ionatán i-a răspuns lui Saul: „Davíd mi-a cerut [să meargă] până la Betleém.
29. El a zis: «Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, iar fratele meu mi-a poruncit el însuși [să vin]! Dacă am aflat bunăvoință în ochii tăi, dă-mi voie să-i văd pe frații mei!». De aceea nu a venit la masa regelui”.
30. Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatán și i-a zis: „Fiu al unei perverse și răzvrătite ce ești! Oare nu știu eu că l-ai ales pe fiul lui Iése spre rușinea ta și spre rușinea goliciunii mamei tale?
31. Căci câtă vreme fiul lui Iése va fi viu pe pământ, nu vei fi în siguranță nici tu și nici domnia ta. Acum trimite să-l aducă la mine, căci este sortit morții!”.
32. Ionatán i-a răspuns lui Saul, tatăl său: „De ce să moară? Ce a făcut?”.
33. Saul a aruncat sulița spre el ca să-l lovească. Ionatán a înțeles că era hotărât de tatăl său ca să-l omoare pe Davíd.
34. Ionatán s-a ridicat de la masă aprins de mânie. Nu a mâncat nimic în a doua zi a lunii noi, căci era întristat din cauza lui Davíd și tatăl său îl umilise.
35. A doua zi dimineața, Ionatán s-a dus pe câmp în locul stabilit cu Davíd și era însoțit de un slujitor.
36. El a zis slujitorului său: „Aleargă și caută săgețile pe care le voi trage eu!”. Slujitorul a alergat și el trăgea săgețile ca să treacă dincolo de [slujitor].
37. Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatán, Ionatán a strigat după el: „Oare nu este săgeata dincolo de tine?”.
38. Ionatán a strigat după slujitor: „Repede, grăbește-te și nu te opri!”. Iar slujitorul lui Ionatán a adunat săgețile și a venit la stăpânul său.
39. Băiatul nu știa nimic: numai Ionatán și Davíd înțelegeau lucrul [acesta].
40. Ionatán i-a dat slujitorului armele și i-a zis: „Mergi și du-le în cetate!”.
41. Când slujitorul a plecat, Davíd s-a ridicat din partea de sud, s-a aruncat cu fața la pământ și s-a prosternat de trei ori. S-au îmbrățișat unul cu altul și au plâns amândoi până când Davíd nu a mai putut.
42. Ionatán i-a zis lui Davíd: „Mergi în pace, căci am jurat amândoi în numele Domnului: «Domnul să fie între mine și tine, între urmașii mei și urmașii tăi pentru totdeauna!»”.