1 Samuel 21 NTR

1. David a venit la Nob, la preotul Ahimelek. Acesta i-a ieșit în întâmpinare tremurând și l-a întrebat: ‒ De ce ești singur și nu este nimeni cu tine?

2. David i-a răspuns preotului Ahimelek: ‒ Regele mi-a încredințat o misiune, zicându-mi: „Nimeni să nu știe nimic despre misiunea în care te-am trimis și pe care ți-am încredințat-o“. Iar cu oamenii mei am hotărât un anume loc de întâlnire.

3. Acum însă ce ai la îndemână? Dă-mi vreo cinci pâini sau ce vei găsi.

4. Dar preotul i-a răspuns lui David, zicând: ‒ Nu am la îndemână pâine obișnuită. Pot să-ți dau doar pâine sfințită, însă numai dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei.

5. David i-a răspuns preotului: ‒ Cu adevărat, femeile au fost ținute departe de noi în aceste trei zile, de când am plecat. Trupurile tinerilor ar fi fost sfinte, chiar dacă ar fi fost o misiune obișnuită. Cu cât mai sfinte vor fi astăzi trupurile lor?

6. Atunci, preotul i-a dat pâine sfințită pentru că nu se afla acolo alt fel de pâine decât pâinea prezentării, care fusese luată dinaintea Domnului și înlocuită cu pâine caldă în ziua în care o luaseră pe cealaltă.

7. În acea zi se afla acolo, închis înaintea Domnului, unul dintre slujitorii lui Saul, edomitul Doeg, conducătorul păstorilor lui Saul.

8. David i-a zis lui Ahimelek: ‒ Nu este aici, la îndemâna ta, vreo suliță sau vreo sabie? Eu nu mi-am luat cu mine sabia și armele, pentru că porunca regelui era urgentă.

9. Preotul i-a răspuns: ‒ Iată, sabia filisteanului Goliat, pe care l-ai ucis în Valea Ela, este înfășurată într-o învelitoare, în spatele efodului. Dacă vrei s-o iei, ia-o, căci în afară de aceasta, nu este alta. David a zis: ‒ Nu este alta ca ea! Dă-mi-o!

10. David s-a ridicat, a fugit de Saul în acea zi și a venit la Achiș, regele Gatului.

11. Slujitorii lui Achiș i-au zis acestuia: ‒ Nu este acesta David, regele țării, și nu despre el cântau în timpul dansurilor, zicând: „Saul a ucis miile lui, iar David zecile lui de mii?“.

12. David s-a gândit în inima lui la aceste cuvinte și s-a temut foarte tare de Achiș, regele Gatului.

13. Și, înaintea ochilor lor, și-a schimbat comportamentul, făcând pe nebunul în mâinile lor: făcea semne pe ușile porții și lăsa să-i curgă saliva pe barbă.

14. Atunci Achiș le-a zis slujitorilor săi: ‒ Iată, vedeți bine că omul este nebun. Pentru ce mi l-ați adus?

15. Oare duc eu lipsă de nebuni de l-ați adus pe acesta să facă nebunii înaintea mea? Să intre oare acesta în casa mea?