1 Samuel 24 NTR

1. Când Saul s-a întors de la urmărirea filistenilor, l-au înștiințat, zicând: „David se află în deșertul En-Ghedi“.

2. Atunci, Saul a luat din tot Israelul trei mii de bărbați aleși și a plecat în căutarea lui David și a oamenilor săi, la est de Stâncile Caprelor Sălbatice.

3. A ajuns la stânele de oi, care se aflau lângă drum. Acolo era o peșteră, iar Saul a intrat în ea ca să-și acopere picioarele. David și oamenii lui se aflau la capătul peșterii.

4. Oamenii lui David i-au zis: ‒ Iată ziua despre care ți-a spus Domnul: „Iată, îl dau pe dușmanul tău în mâinile tale, iar tu să-i faci ce consideri că este bine“. David s-a ridicat și a tăiat pe furiș colțul mantiei lui Saul.

5. După aceea, însă, pe David l-a mustrat cugetul pentru că tăiase colțul mantiei lui Saul.

6. El le-a zis oamenilor săi: ‒ Să mă ferească Domnul să fac un asemenea lucru stăpânului meu, care este unsul Domnului, și să-mi ridic mâna împotriva lui. Doar este unsul Domnului!

7. Cu aceste cuvinte David i-a oprit pe oamenii săi și nu i-a lăsat să-l atace pe Saul. Apoi, Saul s-a ridicat, a părăsit peștera și și-a continuat drumul.

8. După aceea, s-a ridicat și David și a ieșit din peșteră. El a strigat după Saul, zicând: ‒ O, rege, stăpânul meu! Când Saul s-a uitat în urma sa, David s-a plecat cu fața la pământ și s-a închinat.

9. Apoi David i-a zis lui Saul: ‒ De ce asculți cuvintele oamenilor care spun: „David dorește să-ți facă rău“?

10. Iată, în ziua aceasta ochii tăi au văzut că Domnul te-a dat în mâna mea, chiar astăzi, în peșteră. Mi s-a spus să te omor, dar eu am avut milă de tine și am hotărât să nu ridic mâna împotriva stăpânului meu, căci el este unsul Domnului.

11. Privește, părintele meu, privește colțul mantiei tale în mâna mea! Prin faptul că am tăiat colțul mantiei tale și nu te-am ucis, să înțelegi și să recunoști că nu sunt vinovat de răutate sau de fărădelege și că nu am păcătuit împotriva ta. Cu toate acestea, tu mă pândești ca să-mi iei viața.

12. Domnul să judece între mine și tine și Domnul să mă răzbune față de tine. Mâna mea însă nu va fi împotriva ta.

13. Așa cum spune vechiul proverb: „Răutatea de la cei răi iese“. Mâna mea însă nu va fi împotriva ta.

14. După cine a ieșit regele lui Israel? Pe cine urmărești? Un câine mort? Un singur purice?

15. Domnul să fie judecător și să judece între mine și tine! Să privească, să-mi susțină cauza și să mă scape din mâna ta!

16. Când a terminat David de spus aceste cuvinte lui Saul, acesta a zis: ‒ Tu ești, cu adevărat, fiul meu David? Apoi a plâns cu voce tare,

17. zicându-i lui David: ‒ Tu ești mai drept decât mine, pentru că tu te-ai purtat bine cu mine, chiar dacă eu m-am purtat rău cu tine.

18. Astăzi ai dovedit bunătate față de mine, fiindcă, deși Domnul mă dăduse în mâna ta, tu nu m-ai ucis.

19. Dacă un om își întâlnește dușmanul, oare îi dă drumul cu bine? Domnul să-ți răsplătească astăzi cu bine ceea ce ai făcut pentru mine!

20. Acum, știu sigur că tu vei domni și că tronul lui Israel va fi al tău!

21. Jură-mi pe Domnul că nu-i vei stârpi pe urmașii mei și nu-mi vei șterge numele din familia tatălui meu.

22. David i-a jurat lui Saul. Atunci Saul s-a întors acasă, iar David și oamenii lui au plecat în sus spre fortăreață.