1 Samuel 25 BVA

1. Samuel murise. Tot Israelul s-a adunat și a plâns pentru moartea lui. Apoi l-au înmormântat în zona unde locuise: la Rama. După ce l-au înmormântat pe Samuel, David a plecat în deșertul Maon.

2. În Maon trăia un bărbat a cărui avere era în Carmel. El devenise un om foarte bogat. Avea trei mii de oi și o mie de capre. Tocmai atunci venise în Carmel ca să își tundă oile.

3. Numele acelui bărbat era Nabal. Soția lui se numea Abigail. Această femeie era inteligentă și frumoasă. Dar bărbatul ei era dur, rău în comportamentul lui și provenea din Caleb.

4. În timp ce era în deșert, David a auzit că Nabal își tunde oile;

5. și a trimis zece tineri, cărora le-a zis: „Duceți-vă la Carmel! Când ajungeți la Nabal, să îl salutați în numele meu;

6. apoi să îi spuneți: «Să trăiești în pace atât tu cât și familia ta, împreună cu tot ce este al tău!

7. Am auzit că tunzi oile! Păstorii tăi au fost (pentru o perioadă) împreună cu noi. Nu i-am jignit și nici nu s-a pierdut nimic (din ce era al lor) tot timpul cât au fost în Carmel.

8. Întreabă-ți slujitorii; și ei îți vor confirma aceste lucruri. Mă aștept ca tinerii (trimiși de mine) să fie tratați cu bunăvoință de tine; pentru că venim într-o zi de bucurie. Acum te rog să le dai ce poți slujitorilor tăi și fiului tău care se numește David.»”

9. Tinerii lui David au venit la Nabal; și i-au spus toate aceste cuvinte în numele lui. Apoi ei au așteptat răspunsul lui Nabal.

10. Dar el le-a spus tinerilor lui David: „Cine este David și cine este fiul lui Ișai? Astăzi sunt mulți slujitori care fug de la stăpânii lor.

11. Oare să iau pâinea mea, apa mea și carnea pe care am pregătit-o pentru oamenii care îmi tund oile, ca să o dau unora care sunt dintr-un loc necunoscut?”

12. Tinerii lui David s-au întors și i-au spus lui David toate aceste cuvinte.

13. Atunci David le-a spus oamenilor lui: „Fiecare să se echipeze cu sabia!” Astfel, toți cei care erau cu David, și-au luat sabia. David și-a luat și el sabia. Au decis să meargă împreună cu David aproximativ patru sute de bărbați. Încă două sute de bărbați au rămas cu bagajele.

14. Unul dintre slujitori i-a spus Abigailei care era soția lui Nabal: „David a trimis niște mesageri din deșert ca să îl salute pe stăpânul nostru. Dar acesta a vorbit dur cu ei.

15. Totuși, acești oameni au fost foarte buni cu noi, nu ne-au jignit și nu am pierdut nimic cât timp am mers împreună cu ei, atunci când eram pe câmp.

16. Au fost (ca) un zid (protector) pentru noi atât ziua, cât și noaptea – tot timpul cât am fost împreună cu ei – păzind oile.

17. Acum, gândește-te și decide ce să faci; pentru că s-a decis ceva rău pentru stăpânul nostru și pentru întreaga lui familie. El este un om atât de rău, încât nimeni nu poate să îi vorbească.”

18. Abigail a luat repede o sută de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci cantități de grâu prăjit, o sută de ciorchini de stafide și două sute de prăjituri făcute din smochine. Ea le-a pus pe măgari.

19. Apoi le-a spus slujitorilor ei: „Mergeți înaintea mea; iar eu vă voi urma!” Dar soțului ei care se numea Nabal, nu i-a spus nimic.

20. În timp ce venea ea călare pe măgar prin zona umbrită a muntelui, David și oamenii lui tocmai veneau din direcția opusă. Astfel, femeia i-a întâlnit.

21. David zisese: „Degeaba am păzit în deșert tot ce avea acest om, astfel încât nu i s-a pierdut nimic. El m-a recompensat cu rău pentru binele pe care i l-am făcut…

22. Dumnezeu să se comporte cu toată duritatea cu David, dacă până (mâine) dimineață voi lăsa să mai trăiască vreun bărbat dintre toți cei care sunt ai lui Nabal!”

23. Când Abigail l-a văzut pe David, a descălecat repede de pe măgar, și-a aplecat fața înaintea lui și i s-a închinat până la pământ.

24. Apoi a căzut la picioarele lui și i-a zis: „Stăpânul meu, numai împotriva mea să vină pedeapsa. Te rog să permiți slujitoarei tale să îți vorbească; și ascultă cuvintele ei.

25. Te rog, stăpânul meu, nu reacționa violent față de acest om rău, care este Nabal; pentru că se comportă exact cum îi este numele. Se numește Nabal; și îl caracterizează nebunia. Dar eu, slujitoarea ta, nu i-am văzut pe tinerii trimiși de stăpânul meu.

26. Acum, îți jur, stăpânul meu, pe Iahve care este viu și pe sufletul tău care este viu, că Iahve te-a oprit astfel de la vărsare de sânge și de la răzbunare. Dușmanii tăi și cei care vor răul stăpânului meu, să ajungă la fel ca Nabal!

27. Acest dar pe care l-a adus slujitoarea ta stăpânului meu, să fie dat tinerilor care îl urmează pe stăpânul meu!

28. Te rog să ierți păcatul slujitoarei tale. Este o certitudine faptul că Iahve îi va consolida stăpânului meu o casă; pentru că stăpânul meu se implică în războaiele lui Iahve. Să nu fie răutate în tine în niciuna dintre zilele tale.

29. Iar dacă va veni vreun om ca să te urmărească și ca să te omoare, viața stăpânului meu va fi legată în mănunchiul celor vii și se va duce la Dumnezeul tău care se numește Iahve. Dar El va arunca viața dușmanilor tăi ca pe o piatră trasă cu praștia.

30. Atunci când Iahve îi va face stăpânului meu tot binele pe care i l-a promis și când îl va pune să conducă pe Israel,

31. să nu devină această vărsare de sânge și această răzbunare un motiv de regret sau o piedică în inima stăpânului meu. Când Iahve îi va face bine stăpânului meu, atunci să îți amintești de slujitoarea ta!”

32. David i-a răspuns Abigailei: „Să fie binecuvântat Iahve – Cel care este Dumnezeul lui Israel – pentru că El te-a trimis astăzi să mă întâlnești.

33. Să fie binecuvântată judecata ta; și fii binecuvântată și tu, cea care m-ai oprit în această zi de la vărsare de sânge și de la răzbunare!

34. Jur pe Iahve care este viu – pe Dumnezeul lui Israel care m-a oprit să îți fac rău – că dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, până dimineață nu ar fi fost lăsat să mai trăiască niciun bărbat dintre cei care aparțin lui Nabal!”

35. Apoi David a luat din mâna ei ce îi adusese; și i-a zis: „Du-te liniștită la casa ta! Să știi că am luat în considerare ce ai spus și că ți-am aprobat cererea.”

36. Atunci când Abigail a ajuns la Nabal, acesta organizase un banchet în casa lui, unde se mânca la fel ca la masa unui rege. Inima lui Nabal era „veselă” pentru că el era foarte afectat de băuturi alcoolice. Ea nu i-a spus nimic până în următoarea dimineață.

37. După ce trecuse efectul beției lui Nabal, soția lui i-a relatat tot ce se întâmplase. Atunci inima lui Nabal a primit o lovitură mortală; și el s-a făcut ca o piatră.

38. După aproximativ zece zile, Iahve l-a lovit pe Nabal; și a murit.

39. Când David a auzit că Nabal a murit, a zis: „Să fie binecuvântat Iahve care mi-a apărat cauza pentru situația în care am fost defăimat de Nabal; și l-a oprit pe sclavul Său de la comiterea unui lucru rău. Iahve a făcut ca răutatea lui Nabal să se întoarcă împotriva capului lui!” Apoi David a anunțat-o pe Abigail că vrea să o ia ca soție.

40. Când slujitorii lui David au ajuns la Abigail, la Carmel, i-au zis: „David ne-a trimis la tine să te luăm ca să îi fi soție!”

41. Atunci ea s-a ridicat și s-a aplecat cu fața până fața la pământ, zicând: „Slujitoarea ta este aici, pregătită să spele picioarele slujitorilor stăpânului meu!”

42. Apoi Abigail s-a ridicat repede, a încălecat pe un măgar și a plecat împreună cu cinci femei care o slujeau. Ea a mers împreună cu oamenii lui David; și apoi a devenit soția lui.

43. David își luase ca soție și pe Ahinoam din Izreel. Astfel, acestea două au devenit soțiile lui.

44. Saul o luase pe fiica lui numită Mihal, care fusese soția lui David, și o dăduse lui Paltiel – fiul lui Laiș – care era din Galim.