1 Samuel 26 VBRC2020

1. Cei din Zif au venit la Saul, la Ghibéea, și i-au zis: „Oare nu se ascunde Davíd pe colina Hachilá, în față cu Ieșimón?”.

2. Saul s-a ridicat și a coborât în pustiul Zif și cu el erau trei mii de oameni aleși ai lui Israél ca să-l caute pe Davíd în pustiul Zif.

3. Saul și-a fixat tabăra pe colina Hachilá, în față cu Ieșimón, pe drum. Davíd era în pustiu și a văzut că Saul a venit după el în pustiu.

4. A trimis cercetași și a aflat că Saul venise într-adevăr.

5. Davíd s-a ridicat și a venit la locul unde Saul își fixase tabăra și a văzut locul unde era culcat Saul. Era și Abnér, fiul lui Ner, căpetenia armatei lui. Saul era culcat între care, iar poporul stătea în jurul lui.

6. Davíd le-a zis lui Ahimélec, hetéul, și lui Abișái, fiul Țerúiei, fratele lui Ióab: „Cine vrea să coboare cu mine la Saul în tabără?”. Abișái i-a răspuns: „Eu vreau să cobor cu tine”.

7. Davíd și Abișái au ajuns la popor noaptea și, iată, Saul era culcat și dormea între care, iar sulița lui era înfiptă în pământ la capul lui! Abnér și poporul lui erau culcați în jurul său.

8. Abișái i-a zis lui Davíd: „Dumnezeu l-a dat astăzi pe dușmanul tău în mâna ta! Acum lasă-mă să-l pironesc cu sulița la pământ o singură dată și nu va mai fi nevoie să repet!”.

9. Dar Davíd i-a zis lui Abișái: „Nu-l ucide! Căci cine își întinde mâna împotriva unsului Domnului și rămâne nevinovat?”.

10. Davíd a zis: „Viu este Domnul! Numai Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că va coborî la luptă și va pieri.

11. Să mă ferească Domnul să-mi întind mâna împotriva unsului Domnului! Ia sulița de la capul lui, urciorul cu apă și să plecăm!”.

12. Davíd a luat sulița și urciorul cu apă de la capul lui Saul și au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a observat și nimeni nu s-a trezit, pentru că Domnul a făcut să cadă asupra lor un somn adânc.

13. Davíd a trecut de cealaltă parte și a ajuns pe vârful muntelui, departe. Era mare distanță între ei.

14. A strigat poporului și lui Abnér, fiul lui Ner: „Oare vei răspunde, Abnér?”. Abnér a răspuns: „Cine ești tu care strigi către rege?”.

15. Davíd i-a zis lui Abnér: „Oare nu ești tu bărbat? Cine este ca tine în Israél? De ce atunci nu l-ai păzit pe rege, stăpânul tău? A venit cineva din popor ca să-l omoare pe rege, stăpânul tău.

16. Nu este bun lucrul pe care l-ai făcut. Viu este Domnul că sunteți sortiți morții, pentru că nu l-ați păzit pe stăpânul vostru, pe unsul Domnului! Acum vezi unde este sulița regelui și unde este urciorul de apă care erau la capul lui!”.

17. Saul a recunoscut glasul lui Davíd și a zis: „Este acesta glasul tău, fiul meu Davíd?”. Davíd i-a răspuns: „Este glasul meu, stăpânul meu, rege!”.

18. Și i-a zis: „De ce îl urmărește stăpânul meu pe slujitorul său? Ce am făcut și ce rău este în mâna mea?

19. Acum să asculte stăpânul meu, regele, cuvintele slujitorului său! Dacă Domnul este cel care te incită împotriva mea, să primească cu plăcere ofranda; dar dacă sunt fiii oamenilor, blestemați să fie ei înaintea Domnului, fiindcă mă alungă astăzi din moștenirea Domnului, zicându-mi: «Du-te și slujește altor dumnezei!».

20. Să nu cadă sângele meu la pământ dinaintea Domnului, căci a ieșit regele lui Israél să caute un purice ca unul care vânează o potârniche în munți!”.

21. Saul a zis: „Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu Davíd, căci nu-ți voi mai face rău, fiindcă a fost prețioasă viața mea astăzi în ochii tăi! M-am purtat ca un nebun și am făcut o mare greșeală”.

22. Davíd i-a răspuns: „Iată sulița regelui! Să vină cineva dintre slujitorii tăi și s-o ia!

23. Domnul să întoarcă fiecăruia după dreptatea lui și după fidelitatea lui! Domnul te-a dat astăzi în mâna [mea], iar eu nu am vrut să-mi întind mâna împotriva unsului Domnului.

24. Iată, așa cum am prețuit eu astăzi viața ta, așa să fie prețuită viața mea în ochii Domnului și să mă elibereze din orice strâmtorare!”.

25. Saul i-a zis lui Davíd: „Fii binecuvântat, fiul meu Davíd! Ceea ce vei face, vei reuși”. Apoi Davíd a mers pe drumul lui, iar Saul s-a întors acasă.