1 Samuel 3 BIV2014

1. Tânărul Samuel slujea Lui Dumnezeu, căci el ședea Cu Eli, cu preotul Lui. Pe-atunci, cuvântul Domnului, De rare ori se auzea; Vedenii, de asemenea, Rare s-au dovedit și ele A fi, în vremurile-acele.

2. De la un timp, Eli avea Ochi tulburi și cu greu vedea. Odată, el era culcat Pe al său loc stând așezat,

3. Iar candelele Domnului Încă ardeau, în fața Lui. Tânărul Samuel dormea, În Templu, unde se găsea Chivotul legământului.

4. Atuncea, glasul Domnului Chematu-l-a pe Samuel. „Iată-mă!” – spuse-ndată el.

5. Apoi, la Eli-a alergat: „Aicea sunt, căci m-ai chemat” – I-a zis lui Eli, Samuel. Eli răspunse-n acest fel: „Bine, dar eu nu te-am chemat. Du-te și culcă-te, de-ndat’!” Copilul merse înapoi Și se culcă din nou, apoi.

6. Abia s-a pus la locul lui, Când iată, glasul Domnului, Iar l-a chemat pe Samuel. La Eli alergat-a el Și-i spuse-apoi: „Te-am ascultat Și iată-mă!” „Nu te-am chemat! Întoarce-te dar, înapoi, Și liniștit, te culă-apoi” – Răspunse Eli. Samuel

7. Nu-L cunoștea, în nici un fel, Pe Domnul, căci Cuvântul Lui Nu i-a vorbit copilului Și nu i-a fost descoperit Până atuncea, negreșit.

8. În urmă, glasul Domnului, I-a vorbit iar, tânărului, Și-a treia oară l-a chemat. „Iată-mă!” – a răspuns, de-ndat’. Apoi, la Eli, el s-a dus, În graba mare, și i-a spus: „Aicea sunt, am alergat, Să-mi spui de ce am fost chemat.” Eli privi la Samuel. Și înțelese-n acest fel, Că Dumnezeu, la El, îl cheamă, Pe Samuel – de bună seamă –

9. Și-i spuse: „Du-te înapoi Și culcă-te. Dacă apoi, Ai să mai fii din nou chemat, Tu să răspunzi astfel, de-ndat’: „Vorbește Doamne! Robul Tău Te-ascultă!” Când, la locul său, Copilul iarăși s-a culcat,

10. Domnul i S-a înfățișat, Zicând: „Ascultă, Samuel!” „Vorbește Doamne!” – spuse el – „Căci robul Tău e pregătit Să Te asculte, negreșit.”

11. Domnul i-a zis, lui Samuel: „Iată că fac, în Israel, Un lucru cari îl va surzi Pe-acela ce-l va auzi.

12. În acea zi, cuvântul Meu, Pe care despre Eli, Eu – Mai dinainte – l-am rostit, Are să fie împlinit. Ce-am spus, încep și isprăvesc.

13. I-am zis că vreau să pedepsesc Casa pe care el o are, Pentru fărădelegea care, Feciorii săi chiar au făcut-o – Pe care Eli a știut-o. Prin ceea ce au săvârșit, Feciorii săi au dovedit Că vrednici sunt de lepădat, Iar Eli nu a încercat Să îi oprească-n nici un fel, Deși preot Îmi este El.

14. De-aceea-i jur casei pe care Preotul Eli-acum o are, Că niciodată, ispășită – Fărădelegea săvârșită – Prin jertfe și prin daruri care Date au fost pentru mâncare, Nu va putea ca să mai fie. Lucrul acesta să se știe!”

15. Tânărul Samuel a stat, Apoi, până în zori, culcat. Când soarele de dimineață A răsărit pe-a lumii față, Ușile casei Domnului, El le-a deschis. Preotului Nu-i spuse ce s-a petrecut În templu-atunci, căci s-a temut.

16. Dar Eli l-a chemat la el, Apoi, pe micul Samuel, Zicându-i: „Fiule!” Îndată, El i-a răspuns: „Iată-mă, tată!”

17. „Care-i cuvântul Domnului? Să nu-mi ascunzi, din spusa Lui, Nimic!” – Eli i-a poruncit,

18. Iar Samuel i-a povestit Totul: nimica n-a ascuns. Eli a fost adânc pătruns De veștile ce le-a aflat, Și-a zis: „Da, e adevărat! Acesta este Dumnezeu! Să faci precum vrea El, mereu!”

19. Tânărul Samuel creștea, Iar Dumnezeu îl însoțea, Și n-a lăsat ca, la pământ, Să cadă-n urmă vreun cuvânt Pe care îl rostise El.

20. Întreg poporul Israel – De la Beer-Șeba începând Și-apoi până la Dan mergând – A cunoscut, în acest fel, Că Dumnezeu, pe Samuel, L-a așezat, proroc să-I fie.

21. Domnul n-a încetat să vie La Silo, ca să-l întâlnească Pe Samuel și să-i vorbească.