1 Samuel 4 NTR

1. Cuvântul lui Samuel a ajuns la tot Israelul. Israel a ieșit să lupte împotriva filistenilor, așezându-și tabăra la Eben-Ezer, în timp ce filistenii și-au așezat tabăra la Afek.

2. Filistenii s-au aliniat împotriva Israelului și lupta a luat amploare. Israel a fost învins de filisteni, care au ucis pe câmpul de luptă aproape patru mii de oameni.

3. Când poporul s-a întors în tabără, bătrânii lui Israel au zis: „De ce a adus Domnul astăzi peste noi această înfrângere din partea filistenilor? Să aducem din Șilo Chivotul legământului Domnului, ca să meargă cu noi și să ne elibereze din mâna dușmanilor noștri“.

4. Poporul a trimis la Șilo și au adus de acolo Chivotul legământului Domnului Oștirilor, Care șade între heruvimi. Acolo, împreună cu Chivotul legământului cu Dumnezeu, se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas.

5. Când a intrat Chivotul legământului Domnului în tabără, tot Israelul a scos un strigăt puternic, încât a răsunat pământul.

6. Auzind răsunetul strigătului, filistenii au zis: „Ce înseamnă răsunetul acestui strigăt puternic, care vine din tabăra evreilor?“. Când au aflat că sosise Chivotul Domnului în tabără,

7. filistenii s-au temut, căci ziceau că a venit Dumnezeu în tabără. Ei au zis: „Vai de noi, căci n-a mai fost așa ceva înainte!

8. Vai de noi! Cine ne va elibera din mâna acestor dumnezei măreți? Aceștia sunt dumnezeii care i-au lovit pe egipteni cu tot felul de plăgi în deșert.

9. Fiți tari, filistenilor! Fiți curajoși, ca nu cumva să ajungeți să le slujiți evreilor, așa cum v-au slujit ei vouă. Fiți curajoși și luptați!“.

10. Astfel, filistenii s-au luptat, iar Israel a fost învins. Fiecare bărbat a fugit acasă. Pierderea a fost foarte mare, din Israel căzând pe câmpul de luptă treizeci de mii de pedestrași.

11. Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat, iar cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, au murit.

12. În aceeași zi, un beniamit a fugit de pe câmpul de luptă și a venit la Șilo. Hainele lui erau sfâșiate, iar pe cap avea țărână.

13. Când a sosit el, Eli ședea pe scaunul său, așteptând lângă drum, căci îi tremura inima din cauza Chivotului lui Dumnezeu. Când bărbatul a intrat în cetate și a dat de veste, întreaga cetate a strigat.

14. Când a auzit Eli vuietul, a zis: „Ce înseamnă vuietul acesta?“. Bărbatul a venit repede și l-a înștiințat pe Eli.

15. Eli era în vârstă de nouăzeci și opt de ani. Ochii îi erau țepeni și nu mai putea să vadă.

16. Bărbatul i-a zis lui Eli: ‒ Tocmai am sosit de pe câmpul de luptă. Astăzi am fugit de acolo. Eli a întrebat: ‒ Ce s-a întâmplat, fiule?

17. Cel care aducea veștile a răspuns: ‒ Israel a fugit dinaintea filistenilor și poporul a suferit o mare înfrângere. De asemenea, cei doi fii ai tăi, Hofni și Fineas, au murit, iar Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat.

18. Imediat ce a amintit el de Chivotul lui Dumnezeu, Eli a căzut de pe scaunul său pe spate, lângă poartă, și-a rupt gâtul și a murit, pentru că era un om bătrân și greu. Eli a judecat Israelul timp de patruzeci de ani.

19. Nora sa, soția lui Fineas, era însărcinată și urma să nască. Când a auzit ea vestea despre capturarea Chivotului lui Dumnezeu și despre moartea socrului și a soțului ei, s-a încovoiat și a născut pentru că o apucaseră durerile nașterii.

20. În timp ce era pe moarte, femeile care stăteau lângă ea i-au spus: „Nu te teme, căci ai născut un fiu“. Însă ea n-a răspuns și a ignorat aceste cuvinte.

21. L-a numit pe copil I-Kabod, zicând: „S-a dus gloria din Israel“ – spunea acest lucru din cauza capturării Chivotului lui Dumnezeu și din cauza socrului și a soțului ei.

22. Ea a zis: „S-a dus gloria din Israel, căci Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat“.