1 Samuel 6 VDCL

1. Și chivotul Domnului a fost șapte luni în câmpia filistenilor.

2. Și filistenii au chemat pe preoți și pe ghicitori zicând: Ce să facem cu chivotul Domnului? Arătați‐ne cu ce să‐l trimitem la locul său.

3. Și ei au zis: Dacă trimiteți chivotul Dumnezeului lui Israel, nu‐l trimiteți cu mâna goală, ci întoarceți‐i negreșit o jertfă pentru vină; atunci vă veți vindeca și veți ști de ce nu se depărtează mâna sa de la voi.

4. Și au zis: Ce jertfă pentru vină îi vom întoarce? Și ei au zis: Cinci umflături de aur și cinci șoareci de aur, după numărul domnilor filistenilor; căci o singură rană a fost pe ei toți și pe domnii voștri.

5. Și să faceți chipurile umflăturilor voastre și chipurile șoarecilor voștri, care vă strică pământul, și să dați slavă Dumnezeului lui Israel: poate că își va ușura mâna de peste voi și de peste dumnezeii voștri și de peste pământul vostru.

6. Și pentru ce v‐ați învârtoșa inima cum și‐au învârtoșat egiptenii și Faraon inima lor? După ce a lucrat între ei cu putere, oare nu i‐au lăsat să se ducă și au plecat?

7. Și acum luați și faceți un car nou și două vaci tinere care alăptează, peste care n‐a venit jug, și înjugați vacile la car și mânați acasă vițeii lor de la ele.

8. Și luați chivotul Domnului și puneți‐l în car și puneți într‐o ladă alături de el sculele de aur, pe care i le întoarceți ca jertfă pentru vină și trimiteți‐l ca să se ducă.

9. Și veți vedea: dacă se va sui pe calea hotarului său la Bet‐Șemeș, el ne‐a făcut acest rău mare; dacă nu, atunci vom ști că nu mâna sa ne‐a lovit, a venit asupra noastră din întâmplare.

10. Și oamenii au făcut așa. Și au luat două vaci tinere care alăptau și le‐au înjugat la car și au închis vițeii lor acasă.

11. Și au pus în car chivotul Domnului și lada și șoarecii de aur și chipurile umflăturilor lor.

12. Și vacile au mers drept înainte pe cale, pe calea către Bet‐Șemeș: mergeau pe un drum ridicat, mergând și mugind, și nu s‐au abătut nici la dreapta, nici la stânga. Și domnii filistenilor au mers în urma lor până la hotarul Bet‐Șemeșului.

13. Și cei din Bet‐Șemeș secerau grânele în vale; și și‐au ridicat ochii și au văzut chivotul și s‐au bucurat când l‐au văzut.

14. Și carul a venit în câmpul lui Iosua, Bet‐Șemitul, și a stat acolo. Și acolo era o piatră mare. Și au despicat lemnele carului și au adus vacile ardere de tot Domnului.

15. Și leviții au pogorât chivotul Domnului și lada care era cu el, în care se aflau sculele de aur, și le‐au pus pe piatra cea mare și oamenii din Bet‐Șemeș au adus arderi de tot și au jertfit Domnului jertfe în ziua aceea.

16. Și cei cinci domni ai filistenilor au văzut și s‐au întors la Ecron în aceeași zi.

17. Și acestea sunt umflăturile de aur pe care le‐au întors filistenii ca jertfe pentru vină Domnului: pentru Asdod una, pentru Gaza una, pentru Ascalon una, pentru Gat una, pentru Ecron una,

18. și șoarecii de aur, după numărul tuturor cetăților filistenilor, care erau ale celor cinci domni, de la cetățile întărite până la satele țărănimii și până la piatra cea mare pe care au pus jos chivotul Domnului; ea este până în ziua de astăzi în câmpul lui Iosua, Bet‐Șemitul.

19. Și Domnul a bătut pe locuitorii Bet‐Șemeșului pentru că se uitaseră în chivotul Domnului și a bătut din popor șaptezeci de bărbați și cincizeci de mii de bărbați. Și poporul s‐a jelit pentru că Domnul lovise poporul cu o lovitură mare.

20. Și oamenii din Bet‐Șemeș au zis: Cine poate sta înaintea Domnului, acestui Dumnezeu sfânt? Și la cine să se suie el de la noi?

21. Și au trimis soli la locuitorii din Chiriat‐Iearim zicând: filistenii au adus înapoi chivotul Domnului: coborâți‐vă, suiți‐l la voi.