1 Samuel 8 BIV2014

1. Când Samuel a-mbătrânit, Pe fiii săi i-a rânduit Judecători, în Israel.

2. Primul născut a fost Ioel. De Abia, a fost urmat Și la Beer-Șeba, ei au stat, Fiind judecători astfel, Peste întregul Israel.

3. Fiii lui Samuel făceau Doar lucruri rele. Nu călcau Pe urmele tatălui lor. Lacomi fiind, de la popor, Necontenit, mită luau, Și-apoi dreptatea o călcau.

4. Bătrânii toți, din Israel, La Rama-au mers – la Samuel –

5. Și-n felu-acesta, i-au vorbit: „Iată că ai îmbătrânit. Noi i-am văzut pe fiii tăi Că nu îți seamănă; sunt răi, Și nu merg pe urmele tale. De-aceea, am găsit cu cale Ca să îți spunem, iar apoi, Să-ți cerem să pui peste noi, Un împărat, judecător, Precum are orice popor.”

6. Lui Samuel nu i-a plăcut Faptul că oameni-au cerut Un împărat, judecător, Să fie pus peste popor. Lui Dumnezeu, s-a rugat el,

7. Iar Domnu-i spuse-n acest fel: „Să faci după dorința lor, Pentru că iată, ăst popor Nu te va lepăda pe tine, Ci el se leapădă de Mine, Și nu mai vrea ca să domnesc, Căci nu-i place să-l cârmuiesc.”

8. Față de tine, s-au purtat Așa precum s-a arătat Întotdeauna, de când Eu, Din al Egiptului jug greu, L-am scos și l-am eliberat. Alți dumnezei și-a căutat Și-apoi, pe-aceia i-a slujit. Pe Mine-n schimb, M-a părăsit.

9. Ascultă de al tău popor Și dă-le-un împărat al lor, Dar înștiințează-i, de îndat’, Ce drepturi are-un împărat.”

10. În urmă, mers-a Samuel Și i-a vorbit lui Israel. A-mpărtășit poporului, Atunci, cuvântul Domnului.

11. Către sfârșit, mai zise-apoi: „Cel ce va fi pus peste voi – Adică-n frunte așezat Ca să vă fie împărat – Să știți că multe drepturi are. De-aceea, dați-i ascultare. Pe-ai voștri fii o să-i adune Căci are dreptul de a-i pune Apoi, lângă carele sale – După cum va găsi cu cale – Sau între călăreții lui, S-alerge-n fața carului Ce-l va avea. Ei au să fie

12. Puși căpetenii peste-o mie Și peste cincizeci. În ăst fel, Pământul ce îl are el, De-ai voștri fii va fi arat. Tot ei îl vor fi secerat Și tot ei face-vor apoi, Arme și care de război.

13. Pe ale voastre fiice, el – Adică împăratu-acel – Le va lua – cum o să-i placă – Punându-le, pâine, să-i facă.

14. Din câmpul vostru, va putea, Partea mai bună să o ia. Din ale voastre vii, la fel; Și din măslini lua-va el, Iar tot ceea ce a luat, Slugilor sale va fi dat.

15. În urmă – fără îndoială – O să vă ieie zeciuială Și o va da familiei lui Și slugilor palatului.

16. Pe-ai voștri robi are să-i ia – Boi și măgari, de-asemenea – Și o să-i întrebuințeze, Ca pentru el doar, să lucreze.

17. O să vă ieie zeciuială Din oi și – fără îndoială – Că obligați aveați să fiți Cu toții, ca să îl slujiți.

18. Atuncea, veți striga, mereu, În contra lui, la Dumnezeu, Dar El nu vă va asculta, Ci surd, la glasul vost’, va sta.”

19. Însă, întregul Israel N-a ascultat de Samuel, Ci-n gura mare a strigat: „Nu! Să ne pui un împărat,

20. Pentru că vrem să fim și noi, Ca toate neamurile-apoi! Un împărat – peste popor – Să fie-acum judecător! În luptă să ne însoțească Și oastea să ne-o cârmuiască!”

21. Când Samuel a auzit Cuvintele ce le-a rostit Poporul, în auzul lui, S-a dus și-n fața Domnului, El le-a mărturisit, de-ndat’.

22. Domnul, atunci, a cuvântat: „Ascultă a poporului Dorință și, asupra lui, Cată să pui un împărat.” În urmă, s-a înapoiat Și-a zis bărbaților pe care Neamul lui Israel îi are: „La casa voastră, înapoi, Acum, să vă întoarceți voi.”