1 Tesaloniceni 2 VBRC2020

1. Voi înșivă, fraților, știți că venirea noastră la voi nu a fost zadarnică,

2. ci, după cum știți, după ce am fost maltratați și insultați la Filípi, am aflat curaj în Dumnezeul nostru să vă vorbim despre evanghelia lui Dumnezeu ducând o luptă aprigă.

3. Căci îndemnul nostru nu provine dintr-o rătăcire, nici cu [gând] necinstit, nici cu înșelăciune,

4. ci așa cum am fost socotiți [vrednici] de Dumnezeu să ni se încredințeze evanghelia, așa vorbim, nu ca să le fim oamenilor pe plac, ci lui Dumnezeu, care pune la încercare inimile noastre.

5. Precum știți, noi nu am folosit niciodată cuvinte de lingușire, nici nu am avut vreun gând ascuns de lăcomie – Dumnezeu este martor –

6. nici nu am căutat glorie de la oameni: nici de la voi și nici de la alții;

7. deși, ca apostoli ai lui Cristos, am fi putut să vă fim povară. Dimpotrivă, ne-am făcut blânzi în mijlocul vostru ca o doică ce își dezmiardă copiii.

8. Atât de atașați eram de voi, încât ne-ar fi plăcut să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci și sufletele noastre, pentru că ne deveniserăți dragi.

9. De fapt, vă aduceți aminte, fraților, de truda și osteneala noastră: noaptea și ziua lucram ca să nu devenim o povară pentru niciunul dintre voi și am predicat între voi evanghelia lui Dumnezeu.

10. Voi sunteți martori, și Dumnezeu de asemenea, că am fost cu sfințenie, cu dreptate și fără prihană față de voi cei care credeți.

11. Voi știți că [am fost] față de fiecare dintre voi ca un tată față de copiii săi:

12. v-am îndemnat, v-am încurajat și v-am implorat să umblați în mod vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la împărăția sa și la glorie.

13. Și, de aceea, noi îi mulțumim lui Dumnezeu fără încetare pentru că, primind cuvântul lui Dumnezeu pe care l-ați auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci așa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează cu putere în voi, cei care credeți.

14. Căci voi, fraților, ați devenit imitatorii Bisericilor lui Dumnezeu care se află în Iudéea în Cristos Isus, pentru că pătimiți și voi aceleași lucruri din partea celor care sunt de același neam, după cum și ele [au pătimit] din partea iudeilor,

15. care l-au omorât și pe Domnul Isus, și pe profeți și ne-au persecutat și pe noi. Ei nu sunt plăcuți lui Dumnezeu și sunt împotriva tuturor oamenilor,

16. interzicându-ne să vorbim păgânilor ca să se mântuiască spre a-și împlini măsura păcatelor lor pretutindeni; dar i-a ajuns mânia care e spre sfârșit.

17. Noi, fraților, după ce am fost despărțiți de voi pentru câtva timp – [despărțiți] la față, nu la inimă – ne-am străduit și mai mult, cu mare dor, să revedem fața voastră,

18. pentru că am voit să venim la voi – cel puțin eu, Paul, de mai multe ori –, dar Satana ne-a împiedicat.

19. Căci care este speranța noastră, sau bucuria, sau coroana noastră de laudă în fața Domnului nostru Isus la venirea lui, dacă nu voi?

20. Căci voi sunteți gloria și bucuria noastră.