1 Tesaloniceni 2 VDCL

1. Căci voi înșivă știți, fraților, că intrarea noastră la voi n‐a fost în zadar.

2. Ci, deși am suferit mai înainte și am fost înfruntați rușinos în Filipi, după cum știți, am luat îndrăzneală în Dumnezeul nostru să vorbim către voi evanghelia lui Dumnezeu cu multă luptă.

3. Căci îndemnarea noastră nu este din rătăcire, nici din necurățenie, nici în înșelăciune;

4. ci, după cum am fost găsiți buni de Dumnezeu ca să ni se încredințeze evanghelia, tot așa vorbim, nu plăcând oamenilor ci lui Dumnezeu, care ne cearcă inimile.

5. Căci niciodată n‐am întrebuințat cuvânt de lingușire, după cum știți, nici cu ascunziș de lăcomie de bani, Dumnezeu este martor,

6. nici căutând slavă de la oameni, nici de la voi, nici de la alții, deși putem să fim cu greutate ca apostoli ai lui Hristos.

7. Ci am fost blânzi în mijlocul vostru, cum dezmiardă o doică pe copiii ei.

8. Astfel, plini de iubire pentru voi, eram bucuroși să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci și sufletele noastre chiar, pentru că vă făcuserăți iubiți nouă.

9. Căci vă aduceți aminte, fraților, de osteneala noastră și de munca noastră: noapte și zi lucrând spre a nu îngreuia pe cineva dintre voi, v‐am propovăduit evanghelia lui Dumnezeu.

10. Voi sunteți martori și Dumnezeu de asemenea, cu câtă sfințenie și dreptate și neprihănire am fost către voi care credeți,

11. după cum știți, îndemnându‐vă și povățuind pe fiecare dintre voi ca un tată pe copiii săi, și mărturisindu‐vă

12. să umblați în chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la împărăția și slava sa.

13. Și pentru aceasta și noi mulțumim lui Dumnezeu neîncetat că atunci când ați primit cuvântul auzit de la noi, care este al lui Dumnezeu, ați primit nu un cuvânt al oamenilor, ci, după cum este cu adevărat, Cuvântul lui Dumnezeu, care și lucrează în voi care credeți.

14. Căci voi, fraților, v‐ați făcut următori ai bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea în Hristos Isus: pentru că ați suferit și voi aceleași de la cei de un neam cu voi, ca și ei de la iudei,

15. care au omorât și pe Domnul Isus, și pe prorocii lor, și pe noi ne‐au prigonit și nu sunt plăcuți lui Dumnezeu și sunt protivnici tuturor oamenilor,

16. oprindu‐ne să vorbim Neamurilor ca să fie mântuite, pentru că să umple totdeauna măsura păcatelor lor. Dar mânia a dat peste ei până la capăt.

17. Dar noi, fraților, fiind lipsiți de voi pentru o vreme de un ceas, cu fața, nu cu inima, ne‐am silit și mai mult cu mult dor ca să vă vedem fața.

18. De aceea am voit să venim la voi, eu Pavel, și o dată și de două ori; și ne‐a împiedicat Satana.

19. Căci care este nădejdea noastră sau bucuria sau cununa laudei? Oare nu chiar voi înaintea Domnului nostru Isus la venirea lui?

20. Căci voi sunteți slava și bucuria noastră.