2 Cronici 12 VDCL

1. Și a fost așa: când s‐a întărit împărăția lui Roboam și el s‐a făcut tare, a părăsit legea Domnului și tot Israelul cu el.

2. Și a fost așa: în anul al cincilea al împăratului Roboam, Șișac, împăratul Egiptului, s‐a suit împotriva Ierusalimului pentru că păcătuiseră împotriva Domnului,

3. cu o mie două sute de care și șaizeci de mii de călăreți. Și poporul care ieșea cu el din Egipt era fără număr: libieni, suchieni și etiopieni.

4. Și a luat cetățile întărite care erau ale lui Iuda și a venit până la Ierusalim.

5. Și Șemaia, prorocul, a venit la Roboam și la mai marii lui Iuda care se adunaseră la Ierusalim din pricina lui Șișac și le‐a zis: Așa zice Domnul: Voi m‐ați părăsit și de aceea v‐am părăsit și eu în mâna lui Șișac.

6. Și mai marii lui Israel și împăratul s‐au smerit și au zis: Domnul este drept.

7. Și Domnul a văzut că s‐au smerit și cuvântul Domnului a fost către Șemaia, zicând: S‐au smerit: nu‐i voi pierde, ci le voi da o mică izbăvire, și mânia mea nu se va vărsa peste Ierusalim prin mâna lui Șișac.

8. Dar vor fi slujitorii lui, ca să cunoască slujba mea și slujba împărățiilor țărilor.

9. Și Șișac, împăratul Egiptului, s‐a suit împotriva Ierusalimului și a luat vistieriile casei Domnului și vistieriile casei împăratului: a luat totul; și a luat scuturile de aur pe care le făcuse Solomon.

10. Și împăratul Roboam a făcut în locul lor scuturi de aramă, și le‐a dat în mâinile mai marilor alergătorilor care păzeau intrarea casei împăratului.

11. Și a fost așa: oricând intra împăratul în casa Domnului, alergătorii veneau și le luau și iarăși le aduceau în odaia alergătorilor.

12. Și când s‐a smerit el, mânia Domnului s‐a întors de la el și nu l‐a pierdut cu totul: chiar și în Iuda erau lucruri bune.

13. Și împăratul Roboam s‐a întărit în Ierusalim și a domnit; căci Roboam era de patruzeci și unu de ani când a început să domnească și a domnit șaptesprezece ani în Ierusalim, în cetatea pe care a ales‐o Domnul din toate semințiile lui Israel, ca să‐și pună numele acolo. Și numele mamei lui era Naama, Amonita.

14. Și a făcut rău, căci nu și‐a îndreptat inima să caute pe Domnul.

15. Și faptele lui Roboam, cele dintâi și cele de pe urmă, oare nu sunt scrise în cuvintele lui Șemaia, prorocul, și ale lui Ido, văzătorul, după felul spițelor de neam? Și între Roboam și Ieroboam a fost război în toate zilele.

16. Și Roboam a adormit cu părinții săi și a fost înmormântat în cetatea lui David. Și Abia, fiul său, a domnit în locul său.