2 Cronici 18 BTF2015

1. Și Iosafat a avut bogății și onoare din abundență și s-a încuscrit cu Ahab.

2. Și după un anumit număr de ani, a coborât la Ahab, în Samaria. Și Ahab a înjunghiat oi și boi din abundență pentru el și pentru poporul care era cu el și l-a convins să se urce cu el la Ramot-Galaad.

3. Și Ahab, împăratul lui Israel, i-a spus lui Iosafat, împăratul lui Iuda: Voiești să mergi cu mine la Ramot-Galaad? Și el i-a răspuns: Eu sunt precum ești tu și poporul meu ca poporul tău; și vom fi cu tine în război.

4. Și Iosafat i-a spus împăratului lui Israel: Cercetează, te rog, din cuvântul DOMNULUI astăzi.

5. De aceea împăratul lui Israel a adunat patru sute dintre profeți și le-a spus: Să mergem la Ramot-Galaad în bătălie, sau să îl las în pace? Iar ei au spus: Urcă-te, fiindcă Dumnezeu îl va da în mâna împăratului.

6. Dar Iosafat a spus: Nu este aici un alt profet al DOMNULUI, ca să cercetăm de la el?

7. Și împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Mai este un om, prin care am putea cerceta de la DOMNUL, dar îl urăsc, fiindcă niciodată nu îmi profețește bine, ci întotdeauna rău: acesta este Micaia, fiul lui Imla. Și Iosafat a spus: Să nu spună împăratul astfel.

8. Și împăratul lui Israel a chemat pe unul dintre ofițerii lui și a spus: Adu repede pe Micaia, fiul lui Imla.

9. Și împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, au șezut fiecare pe tronul lui, îmbrăcați în robele lor, și au șezut într-un loc deschis, la intrarea porții Samariei; și toți profeții profețeau înaintea lor.

10. Și Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse coarne de fier și spunea: Astfel spune DOMNUL: Cu acestea tu vei împunge Siria până vor fi nimiciți.

11. Și toți profeții au profețit astfel, spunând: Urcă-te la Ramot-Galaad și prosperă, fiindcă DOMNUL îl va da în mâna împăratului.

12. Și mesagerul care a mers să cheme pe Micaia i-a spus, zicând: Iată, cuvintele profeților vestesc bine împăratului o singură înțelegere; să fie cuvântul tău de aceea, te rog, ca al unuia dintre ei și vorbește de bine.

13. Și Micaia a spus: Precum DOMNUL trăiește, ceea ce îmi spune Dumnezeul meu, voi vorbi aceea, negreșit.

14. Și când a venit la împărat, împăratul i-a spus: Micaia, să mergem la Ramot-Galaad la bătălie, sau să aștept? Și el a spus: Urcați-vă și prosperați și ei vor fi dați în mâna voastră.

15. Și împăratul i-a spus: De câte ori să te conjur că îmi spui doar adevărul în numele DOMNULUI?

16. Atunci el a spus: Am văzut tot Israelul împrăștiat pe munți, ca oi care nu au păstor, și DOMNUL a spus: Aceștia nu au stăpân; să se întoarcă fiecare om la casa lui în pace.

17. Și împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Nu ți-am spus că nu îmi va profeți bine, ci rău?

18. Din nou el a spus: De aceea ascultă cuvântul DOMNULUI: Am văzut pe DOMNUL șezând pe tronul lui și toată oștirea cerului stând în picioare la dreapta lui și la stânga lui.

19. Și DOMNUL a spus: Cine va ademeni pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se urce și să cadă la Ramot-Galaad? Și unul a vorbit spunând în acest fel și un altul spunând altfel.

20. Atunci a ieșit un duh și a stat în picioare înaintea DOMNULUI și a spus: Eu îl voi ademeni. Și DOMNUL i-a spus: Cu ce?

21. Și el a spus: Voi ieși și voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeților lui. Și DOMNUL a spus: Tu îl vei ademeni și vei învinge de asemenea; ieși și fă astfel.

22. Și acum, iată, DOMNUL a pus un duh mincinos în gura acestor profeți ai tăi și DOMNUL a vorbit rău împotriva ta.

23. Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat și a lovit pe Micaia peste obraz și a spus: Pe ce cale a ieșit Duhul DOMNULUI de la mine pentru a-ți vorbi ție?

24. Și Micaia a spus: Iată, vei vedea în acea zi când vei intra în camera dinăuntru să te ascunzi.

25. Atunci împăratul lui Israel a spus: Luați-l pe Micaia și duceți-l înapoi la Amon, guvernatorul cetății, și la Ioas, fiul împăratului;

26. Și spuneți: Astfel spune împăratul: Puneți pe acesta în închisoare și hrăniți-l cu pâinea chinuirii și cu apa chinuirii, până când mă voi întoarce în pace.

27. Și Micaia a spus: Dacă te vei întoarce negreșit în pace, atunci DOMNUL nu a vorbit prin mine. Și a spus: Dați ascultare, voi, tot poporul.

28. Astfel împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au urcat la Ramot-Galaad.

29. Și împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Îmi voi schimba hainele ca să nu fiu recunoscut și voi merge la bătălie, dar tu îmbracă robele tale. Astfel împăratul lui Israel și-a schimbat hainele ca să nu fie recunoscut și amândoi au mers la bătălie.

30. Și împăratul Asiriei poruncise căpeteniilor carelor care erau cu el, spunând: Nu vă luptați cu mici sau mari, în afară de împăratul lui Israel.

31. Și s-a întâmplat, când căpeteniile carelor l-au văzut pe Iosafat, că au spus: Este împăratul lui Israel. De aceea l-au încercuit să se lupte, dar Iosafat a strigat și DOMNUL l-a ajutat; și Dumnezeu i-a ademenit să se depărteze de el.

32. Fiindcă s-a întâmplat, atunci când căpeteniile carelor și-au dat seama că nu era împăratul lui Israel, că s-au întors de la a-l mai urmări.

33. Și un anumit om a tras cu arcul la întâmplare și l-a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armurii, de aceea el a spus conducătorului carului său: Întoarce-ți mâna, ca să mă scoți afară din oaste, căci sunt rănit.

34. Și bătălia a crescut în acea zi, totuși împăratul lui Israel a stat drept în carul său împotriva sirienilor până seara; iar pe la apusul soarelui a murit.