2 Cronici 18 VBRC2020

1. Iosafát a avut multe bogății și onoare și s-a înrudit cu Aháb.

2. După câțiva ani, el a coborât la Aháb în Samaría. Aháb a înjunghiat pentru el și pentru poporul care era cu el multe oi și mulți viței și a insistat să urce împotriva [cetății] Ramót-Galaád.

3. Aháb, regele lui Israél, i-a zis lui Iosafát, regele lui Iúda: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva [cetății] Ramót din Galaád?”. I-a răspuns: „Eu voi fi ca tine, poporul meu, ca poporul tău; voi fi cu tine în luptă!”.

4. Apoi, Iosafát i-a zis regelui lui Israél: „Consultă azi, te rog, cuvântul Domnului!”.

5. Regele lui Israél i-a adunat pe profeți – patru sute – și le-a zis: „Să mergem să luptăm împotriva [cetății] Ramót din Galaád sau să renunțăm?”. Ei i-au răspuns: „Mergi! Dumnezeu l-a dat în mâinile regelui”.

6. Dar Iosafát a zis: „Mai este aici vreun profet al Domnului ca să-l putem întreba?”.

7. Regele lui Israél i-a răspuns lui Iosafát: „Mai este un om prin care am putea să-l căutăm pe Domnul; însă îl urăsc, pentru că nu-mi profețește nimic bun, ci totdeauna numai rău: este Mihéia, fiul lui Imlá”. Iosafát a zis: „Să nu vorbească regele așa!”.

8. Atunci regele lui Israél a chemat un eunuc și a zis: „Adu-l repede pe Mihéia, fiul lui Imlá!”.

9. Regele lui Israél și Iosafát, regele lui Iúda, stăteau fiecare pe tronul său, îmbrăcați fiecare în hainele lor la aria de la intrarea porții Samaríei. Toți profeții profețeau înaintea lor.

10. Sedecía, fiul lui Cheníana, își făcuse niște coarne de fier și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Cu acestea îl vei bate pe Arám până îl vei nimici»”.

11. Și toți profeții profețeau la fel, zicând: „Urcă la Ramót din Galaád, căci vei avea succes! Domnul l-a dat în mâinile regelui!”.

12. Mesagerul care se dusese să-l cheme pe Mihéia i-a vorbit așa: „Iată, cuvintele profeților sunt ca o singură gură, [profețind] binele pentru rege! Să fie cuvintele tale ca [vorba] unuia dintre ei și vorbește de bine!”.

13. Mihéia a răspuns: „Viu este Domnul că ceea ce-mi va spune Dumnezeul meu, aceea voi spune!”.

14. A ajuns la rege și regele i-a zis: „Mihéia, să mergem la Ramót din Galaád și să luptăm împotriva lui sau să renunțăm?”. El a zis: „Mergeți, căci veți avea succes! Domnul i-a dat în mâinile voastre”.

15. Dar regele i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în numele Domnului?”.

16. [Mihéia] a răspuns: „Văd tot Israélul risipit pe munți ca o turmă care nu are păstor. Domnul zice: «Aceștia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace!»”.

17. Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Oare nu ți-am spus că el nu profețește nimic bun despre mine, ci numai rău?”.

18. Atunci [Mihéia] a zis: „Ascultă cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul stând pe tronul său și toată oștirea cerurilor stând lângă el, la dreapta și la stânga lui.

19. Domnul a zis: «Cine îl va amăgi pe Aháb, regele lui Israél, ca să urce și să cadă la Ramót din Galaád?». Și au răspuns unul într-un fel, altul în alt fel.

20. A ieșit un duh, a stat înaintea Domnului și a zis: «Eu îl voi amăgi». Domnul i-a zis: «Prin ce?».

21. El a răspuns: «Voi ieși și voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeților săi». [Domnul] a spus: «[Prin aceasta] îl vei putea amăgi. Ieși și fă așa!».

22. Acum, iată, Domnul a pus un duh mincinos în gura acestor profeți ai tăi! Domnul a vorbit rău despre tine”.

23. Atunci Sedecía, fiul lui Cheníana, s-a apropiat, l-a lovit pe Mihéia peste obraz și a zis: „Pe ce cale a trecut Duhul Domnului de la mine ca să-ți vorbească?”.

24. Mihéia i-a răspuns: „Iată, vei vedea în ziua când vei intra în camera dinăuntru ca să te ascunzi!”.

25. Regele lui Israél a zis: „Luați-l pe Mihéia și duceți-l la Amón, căpetenia cetății, și la Ióas, fiul regelui,

26. și spuneți-le: «Așa vorbește regele: ‹Puneți-l pe acesta în închisoare și hrăniți-l cu pâinea întristării și cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace!› »”.

27. Mihéia a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine”. Și a [mai] zis: „Să asculte toate popoarele!”.

28. Regele lui Israél și Iosafát, regele lui Iúda, au urcat la Ramót din Galaád.

29. Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Mă voi preface că sunt altcineva și voi merge la luptă. Tu, însă, îmbracă-te cu hainele tale!”. Regele lui Israél s-a prefăcut că este altcineva și a mers la luptă.

30. Regele lui Arám a poruncit căpeteniilor peste care: „Să nu luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israél!”.

31. Când l-au văzut căpeteniile carelor pe Iosafát, au zis: „Cu siguranță, acesta este regele lui Israél”. S-au întors spre el ca să lupte, dar Iosafát a strigat. Domnul l-a ajutat și Dumnezeu i-a îndepărtat de la el.

32. Când au văzut căpeteniile carelor că nu era regele lui Israél, au plecat de la el.

33. Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare și l-a lovit pe regele lui Israél între solzii armurii. [Aháb] a zis către cel [care-i mâna] carul: „Întoarce-te și scoate-mă din tabără, căci sunt rănit!”.

34. Lupta s-a întețit în ziua aceea. Regele a stat drept în car în fața araméilor până seara și a murit la apusul soarelui.