2 Cronici 18 VDCL

1. Și Iosafat a avut averi și cinste multă și s‐a încuscrit cu Ahab.

2. Și după trecere de câțiva ani s‐a pogorât la Ahab în Samaria. Și Ahab i‐a junghiat lui și poporului care era cu el, oi și boi mulți. Și a stăruit de el să se suie împotriva Ramot‐Galaadului.

3. Și Ahab, împăratul lui Israel, a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda: Vrei să mergi cu mine la Ramot‐Galaad? Și el i‐a zis: Eu sunt ca tine și poporul meu ca poporul tău; și voi fi cu tine în război.

4. Și Iosafat a zis împăratului lui Israel: Întreabă, te‐rog, astăzi cuvântul Domnului.

5. Și împăratul lui Israel a adunat pe proroci, patru sute de bărbați, și le‐a zis: Să mergem la luptă împotriva Ramot‐Galaadului sau să mă opresc? Și ei au zis: Suie‐te și Dumnezeu îl va da în mâna împăratului.

6. Și Iosafat a zis: Oare nu mai este aici vreun proroc al Domnului ca să‐l întrebăm?

7. Și împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: Mai este un bărbat prin care putem să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc căci niciodată nu prorocește bine despre mine, ci totdeauna rău: acesta este Mica, fiul lui Imla. Și Iosafat a zis: Să nu zică așa împăratul.

8. Și împăratul lui Israel a chemat pe un dregător și a zis: Adu degrab pe Mica, fiul lui Imla.

9. Și împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, au șezut fiecare pe scaunul său de domnie îmbrăcați cu hainele lor, și au șezut într‐o arie la intrarea porții Samariei și toți prorocii proroceau înaintea lor.

10. Și Zedechia, fiul lui Chenaana, și‐a făcut coarne de fier și a zis: Așa zice Domnul: Cu acestea vei împunge pe sirieni până îi vei nimici.

11. Și toți prorocii au prorocit așa zicând: Suie‐te la Ramot‐Galaad și izbândește, căci Domnul îl va da în mâna împăratului.

12. Și solul care se dusese să cheme pe Mica, i‐a vorbit zicând: Iată, cuvintele prorocilor toate cu o gură spun bine împăratului, rogu‐te dar, fie cuvântul tău ca al unuia dintre ei și vorbește bine.

13. Și Mica a zis: Viu este Domnul, ce‐mi va zice Dumnezeul meu aceea voi vorbi.

14. Și a venit la împărat. Și împăratul i‐a zis: Mica, să mergem la luptă împotriva Ramot‐Galaadului sau să ne oprim? Și el a zis: Suiți‐vă și izbândiți. Și vor fi dați în mâinile voastre.

15. Și împăratul i‐a zis; De câte ori să te jur ca să nu‐mi spui decât adevărul în numele Domnului?

16. Și Mica a zis: Am văzut pe tot Israelul împrăștiat pe munți ca oile care n‐au păstor. Și Domnul a zis: Aceștia n‐au domn; să se întoarcă fiecare în pace la casa lui.

17. Și împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: Nu ți‐am spus că nu va proroci bine despre mine, ci rău?

18. Și Mica a zis: Ascultați deci cuvântul Domnului: Am văzut pe Domnul șezând pe scaunul său de domnie și toată oștirea cerurilor stând la dreapta lui și la stânga lui.

19. Și Domnul a zis: Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie și să cadă în Ramot‐Galaad? Și unul vorbea așa și altul vorbea așa.

20. Și a ieșit un duh și a stătut înaintea Domnului și a zis: Eu îl voi amăgi. Și Domnul i‐a zis: Cu ce?

21. Și el a zis: Voi ieși și voi fi un duh mincinos în gura tuturor prorocilor lui. Și el a zis: Îl vei amăgi și vei și izbuti: ieși și fă așa.

22. Și acum iată Domnul a pus un duh mincinos în gura acestor proroci ai tăi și Domnul a vorbit rău de tine.

23. Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s‐a apropiat și a lovit pe Mica peste obraz și a zis: Pe ce cale a trecut Duhul Domnului de la mine ca să vorbească cu tine?

24. Și Mica a zis: Iată vei vedea în ziua aceea, când vei intra în odaia dinăuntru ca să te ascunzi.

25. Și împăratul lui Israel a zis: Luați pe Mica și duceți‐l înapoi la Amon, mai marele cetății, și la Ioas, fiul împăratului.

26. Și să zice ți: Așa zice împăratul: Puneți pe acesta în închisoare și hrăniți‐l cu pâinea întristării și cu apa întristării, până mă voi întoarce în pace.

27. Si Mica a zis: Dacă în adevăr te vei întoarce în pace, Domnul n‐a vorbit prin mine. Și el a zis: Ascultați, toate popoarele!

28. Și împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s‐au suit la Ramot‐Galaad.

29. Și împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: Eu îmi voi schimba hainele și voi intra în luptă; iar tu îmbracă‐ți hainele tale! Și împăratul lui Israel și‐a schimbat hainele; și au plecat la luptă.

30. Iar împăratul Siriei poruncise mai marilor carelor sale zicând: Nu vă luptați nici cu cel mic nici cu cel mare, ci numai cu împăratul lui Israel.

31. Și a fost așa: cum au văzut mai marii carelor pe Iosafat, au zis: Acesta este împăratul lui Israel! Și l‐au împresurat să se lupte împotriva lui. Și Iosafat a strigat și Domnul l‐a ajutat și Dumnezeu i‐a întors de la el.

32. Și a fost așa: când au văzut mai marii carelor că nu era împăratul lui Israel, s‐au întors de la el.

33. Și un om a tras cu arcul în nevinovăția lui și a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Și Ahab a zis celui ce mâna carul său: Întoarce‐ți mâna și scoate‐mă din tabără, căci sunt rănit.

34. Și lupta s‐a făcut tot mai crâncenă în ziua aceea; și împăratul lui Israel a stătut în car împotriva sirienilor până seara și pe la apusul soarelui a murit.