2 Cronici 2 BIV2014

1. Poruncă, Solomon a dat, Să se zidească – de îndat’ – O casă-n cinstea Domnului Și una a-mpăratului.

2. Dintre ai țării sale fii, Alese șaptezeci de mii, Cari la dus sarcini trebuiau. Apoi, optzeci de mii erau Puși ca să taie pietre-n munte. Aceștia toți aveau în frunte, Cete din veghetori, făcute – De toți, trei mii și șase sute.

3. În Tir, pe-atuncea, așezat Era Hiram, drept împărat. Când Solomon, soli, a trimis, Către Hiram, astfel, a zis: „Ascultă dar, cuvântul meu: Cum i-ai făcut tatălui meu – Lui David, căruia i-ai dat Lemne de cedru de-a-nălțat O casă pentru locuit – Te rog acuma, negreșit, Și mie să îmi faci la fel Și să-mi trimiți cedri, astfel.

4. Căci vreau, Numelui Domnului, Să Îi ridic o casă-a Lui, Pe cari s-o-nchin lui Dumnezeu, Unde apoi, să ard mereu, Tămâia cea mirositoare Și să aduc pâinea pe care O pun în fața Domnului. De-asemenea, în casa Lui, Jertfe-am s-aduc, ce se socot A fi drept ardere de tot. Aceste jertfe-s necurmate, Iar ele trebuie-a fi date În zorii zilei și-apoi iară, Atuncea când se face seară. Jertfele-acestea – ne-ncetat – Se dau și-n zile de Sabat, De lună nouă, după care Și-n fiecare sărbătoare A Domnului, ce-i rânduită, De legea Lui statornicită Pentru vecie-n Israel.

5. Casa pe care, pentru El, Am s-o ridic, mare-o să fie, Căci Dumnezeu – precum se știe – Este mai mare decât cei Care se cheamă dumnezei.

6. Dar cine poate să-I zidească, O casă-n cari să locuiască, Dacă nici cerul, cât se-ntinde, Pe Dumnezeu nu Îl cuprinde? Sau oare, cine pot fi eu, Ca să-I înalț, lui Dumnezeu, O casă, decât una-n care Să ard tămâi mirositoare – Șezând în fața Domnului – Spre slava și cinstirea Lui?

7. Să îmi trimiți dar, negreșit, Un om care e iscusit Pentru-a lucra aur, aramă, Argint și fier, de bună seamă. Omul pe cari mi-l trimiți mie, De-asemenea, vreau să mai știe, Cu materiale colorate De a lucra, pentru că toate Albastre-s și cărămizii. Doresc apoi, ca să mai știi, Căci cel pe cari ți l-am cerut, Mai trebuie-a fi priceput La săpătura lemnului. El va avea, în jurul lui, Meșteri din Iuda adunați Și din Ierusalim luați, Pe cari David i-a adunat, Căci iscusiți s-au arătat.

8. Din al Libanului ținut, Eu, lemn de cedru, ți-am cerut, Lemn de santal și chiparos. Ai tăi slujbași, neîndoios, Se pricep bine la tăiat Lemnul ce-i în Liban aflat. De-aceea, slujitorii mei Vor fi alăturea de ei.

9. Pune-i pe oameni să grăbească Și din belșug să-mi pregătească Lemne, să pot să construiesc Casa, așa precum doresc. Vreau să ridic o casă mare, Măreață, făr’ asemănare.

10. Pentru slujbașii tăi cari sânt Puși să doboare la pământ Lemnul cerut, trimit îndat’ – Din grâul ce l-am treierat – Cori mulți, la douăzeci de mii; Din orz, de-asemenea, să știi, Tot douăzeci de mii de cori, Trimite-voi la lucrători; Și douăzeci de mii de bați De vin au să le fie dați. Pentru cei cari muncesc la lemn Am să trimit și untdelemn, Tot douăzeci de mii de bați, Pe care lor să îi împarți.”

11. Hiram, solie, i-a trimis, Lui Solomon și-astfel, i-a zis: „Prea bine văd, acuma, eu, Precum că Domnul Dumnezeu Iubește mult pe Israel. Tocmai de-aceea, peste el, Te-a pus pe tine, împărat.

12. Să fie binecuvântat, Mereu dar, Domnul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are, Care-a făcut acest pământ Și cerurile câte sânt, Căci El, de David, S-a-ndurat Și-un înțelept fecior i-a dat, Care-și va face-o casă lui, Precum și-o casă, Domnului.

13. Voi face dar, cum ai cerut: Trimit un meșter priceput La lucru-n lemn și iscusit – Huram-Abi, este numit,

14. Fiul unei femei din Dan Și-al unui tată Tirian. Lucrează-n aur, în aramă, În fier și-argint, de bună seamă. În lemn, mai știe să lucreze, Precum și-n piatră să sculpteze. Cu materiale colorate, El știe a lucra, cu toate: Și cu vison sau purpuriu, Albastru ori cărămiziu. Știe a face săpături Și măiestrite lucrături. Cu oamenii cei iscusiți, Care, de David, sunt găsiți – Sau cu cei cari i-ai adunat De când ajuns-ai împărat – Slujbașul meu o să lucreze Și-n toate are să-i vegheze.

15. Acuma însă, domnul meu, Iată ce vreau să te rog eu: Trimite grâu, cum ai promis Cu orzul de care mi-ai zis, Cu vinul meseriașilor Și cu tot untdelemnul lor,

16. Căci din Liban, lemne apoi – Cât vei voi – îți tăiem noi. Plute vom face, după care, La Iafo le trimit, pe mare. Acolo, tu ai să te duci Și la Ierusalim le-aduci.”

17. Când Solomon a numărat Străinii care s-au aflat În al lui Israel ținut – Precum și David a făcut – Găsit-a, dintre-ai lor copii, O sută cincizeci’ trei de mii Și șase sute. Dintre ei –

18. Adică din străini-acei – Alese șaptezeci de mii; Întregul lor număr de fii, Pentru dus sarcini, trebuiau. Apoi, optzeci de mii erau Puși ca să taie pietre-n munte. Aceștia toți aveau în frunte, Cete din veghetori făcute – De toți, trei mii și șase sute.