2 Cronici 23 BIV2014

1. Anul al șaptelea venise, Când Iehoiada poruncise Să vină-n grabă, la palat, Aceia care s-au aflat Drept căpetenii cunoscute Asupra cetelor de sute. Întâiul care a venit, Azaria, era numit, Iar Ieroham îi este tată. Urmat fusese el, îndată, De Ismael, acel care, Pe Ionatan, părinte-l are. Apoi venea Azaria, Care fecior se dovedea, Al lui Obed. Era urmat De cel cari Maseia-i chemat Și pe Adaia-l avea tată. În urma lui, veni, de-ndată, Elișafat, acela care, Pe Zicri, drept părinte-l are. La Iehoiada s-au dus ei Și-un legământ, oameni-acei, Cu el, apoi, au încheiat.

2. După aceea au plecat În țară, căci ei au primit Poruncă de a fi găsit Leviții și pe-aceia cari, Peste familii, sunt mai mari. În urmă, după ce-i găsiră, Toți la Ierusalim veniră.

3. În Casa Domnului Cel Sfânt, Ei au făcut un legământ, Iar Iehoiada zise-apoi: „Aflați dar toți, că peste noi, De-acuma are să domnească Un fiu de viță-mpărătească, Fiu cari, din David, a ieșit, După cum Domnul a vorbit.

4. Iată, vă spun de la-nceput, Ceea ce trebuie făcut: Vreau, în trei părți, să vă-mpărțiți Cu toții, preoți și Leviți. A treia parte dintre voi, Cari va intra în slujbă-apoi, La praguri să se rânduiască Și-n acest fel, să le păzească.

5. Altă treime va avea, De pază, la-mpărat să stea. Ultima ceată să se-așeze, Căci trebuie ca să vegheze Poarta aflată la intrare, Care, Iesod, drept nume, are. În curtea Casei Domnului, Va fi locul poporului.

6. E-ngăduit preoților – Și-asemenea Leviților – Să intre-n Casa Domnului, În jurul împăratului. Altcineva să nu-ndrăznească – Cumva – în Casă, să pășească.

7. Leviții trebuie – de-ndat’ – Să-l înconjoare pe-mpărat. De-aceea, toți acești bărbați, Voiesc să fie înarmați, Iar dacă întâmpla-se-va Să intre-n Casă cineva, Pe acel om vor tăbărî, Îndată, și-l vor omorî. Când împăratul va să iasă Sau va voi să intre-n Casă, Voi trebuie, în jur, să-i stați Și ne-ncetat să îl vegheați.”

8. Leviții au îndeplinit Tot ceea ce le-a poruncit Preotul Iehoiada. Ei I-au adunat pe toți acei Cari – de Sabat – slujbă, făceau Sau care slujba-și încheiau, Căci Iehoiada – negreșit – Pe nici o ceată n-a scutit.

9. El, pe sutași, i-a adunat Și-n urmă, sulițe, le-a dat. A luat scuturile cari Fuseseră și mici și mari – Aflate-n Casa Domnului, Din vremea împăratului David – și la sutași le-a dat.

10. Pe toți, apoi, lângă-mpărat I-a pus, arme – în mâini – având Și împrejurul lui șezând, Din partea dreaptă înșirați Până la stânga răsfirați. Lângă altar unii ședeau, Iar alții, Casa, privegheau, Căci împreună ei au stat, Să îl păzească pe-mpărat.

11. Apoi, în față-a fost adus Fiul de împărat. I-au pus Cununa cea împărătească Și mărturia, să domnească Peste poporul cel pe care Țara lui Iuda-n ea îl are, Iar Iehoiada a strigat: „Trăiască-al nostru împărat!” Feciorii săi, cu el, erau Și pe-mpărat îl preamăreau.

12. Atalia a auzit Ce zarvă mare s-a stârnit, Și-a mers la Casa Domnului.

13. Când a intrat în Casa Lui, Ea l-a văzut pe împărat, Șezând pe tron, înconjurat De căpitani și de sutași Și-asemeni și de trâmbițași Care, din trâmbițe, sunau. Noroadele se bucurau, Căci se făcuse o schimbare. Atalia țipă: „Vânzare!” – Și, hainele, și-a sfâșiat,

14. Dar preotul, porunci, a dat Atunci, cetei sutașilor, Aflată-n fruntea oștilor: „S-o scoateți, imediat, afară, Iar cei ce-o vor urma, să piară!” Căci preotul le poruncise – Mai înainte – și le zise: „Să n-o ucidă cineva, În Casa Domnului, cumva!”

15. Au scos-o-afară, de îndat’, Pe drumul care a urcat Spre casa împăratului, Drum folosit de caii lui. Sutași-acolo au lovit-o Îndată, și au omorât-o.

16. În urmă, Iehoiada – care Era atunci preotul mare – A încheiat un legământ Cu Dumnezeul Cel Prea Sfânt, Cu-ntreg poporul adunat, Precum și cu-al său împărat. Prin legământ s-a zis, atunci, Că ale Domnului porunci Au să le-asculte neamul lor, Fiind al Domnului popor.

17. Apoi, cu toți au dărâmat Templul lui Baal și-au sfărâmat Icoanele ce le avea Și-altarele, de-asemenea. Când nimiciră, astfel, tot, L-au prins pe al lui Baal preot Și l-au ucis. El se numea Matan și pentru Baal slujea.

18. În urmă, Iehoiada – care Era, atunci, preotul mare – A-ncredințat preoților – Și-asemenea Leviților – Slujbele Casei Domnului, Așa precum, în vremea lui, Chiar David le-a statornicit, După cum Moise-a poruncit. Arderi de tot, ei aduceau Lui Dumnezeu și-și împlineau – În mijlocul cântărilor Și-al bucuriei – slujba lor, După poruncile lăsate De Moise, spre a fi urmate.

19. La ușile cele pe care Casa lui Dumnezeu le are, El, ușieri, a așezat, Ca nimeni, care e spurcat, Să nu intre în Casa Lui, Adică-n Casa Domnului.

20. La sine, el a adunat Oameni de vază; a chemat Și cetele sutașilor. Apoi, cu-al său întreg popor, L-au pogorât pe împărat La Casa Domnului, de-ndat’. Au mers pe drumul ce ducea Spre poarta care se găsea Aflată-n partea cea de sus. Astfel, pe împăratul l-au dus La casa cea împărătească, Unde avea să locuiască. Ioas, apoi, s-a așezat Pe scaunul de împărat

21. Și tot poporul cari era În jurul său, se bucura. Un timp de pace a venit Și liniștea a-nvăluit Cetatea, căci Atalia Ucisă-a fost, cu sabia.