2 Cronici 25 BVA

1. Amația avea vârsta de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege; și a guvernat la Ierusalim douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadin și era din Ierusalim.

2. El a făcut ce este bine în relația lui cu Iahve; dar nu din toată inima.

3. După ce și-a consolidat guvernarea, el i-a omorât pe slujitorii care îl omorâseră pe rege, adică pe tatăl lui.

4. Totuși pe fiii lor nu i-a omorât – din cauza faptului că în acea lege numită Cartea lui Moise, este scrisă următoarea poruncă dată de Iahve: „Să nu îi omori pe părinți pentru faptele copiilor lor, dar nici pe copii pentru faptele părinților lor; ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.”

5. Amația i-a strâns pe cei care locuiau în teritoriul numit Iuda, a organizat pe toți urmașii lui Iuda și ai lui Beniamin conform familiilor și conducătorilor de mii și de sute de oameni; apoi i-a numărat pe toți cei care aveau cel puțin douăzeci de ani. Astfel, el a găsit trei sute de mii de oameni speciali, capabili să participe la luptă și să folosească lancea și scutul.

6. A mai plătit o sută de mii de luptători remarcabili din teritoriul numit Israel, dându-le o sută de talanți de argint.

7. Dar un om al lui Dumnezeu a venit la rege și i-a zis: „Nu lua cu tine armata din teritoriul numit Israel; pentru că Iahve nu este aliatul lui Israel și nu va lupta pentru toți acești urmași ai lui Efraim!

8. Chiar dacă te vei duce și vei fi curajos în luptă, Dumnezeu va face să te prăbușești în fața dușmanului; pentru că El are forță atât să ajute cât și să anihileze pe cineva!”

9. Amația i-a zis omului lui Dumnezeu: „Dar acum, eu am dat deja o sută de talanți celor din teritoriul numit lui Israel!” Omul lui Dumnezeu i-a răspuns: „Iahve poate să îți dea (înapoi) mult mai mult decât atât!”

10. Amația și-a despărțit oamenii de grupul venit din teritoriul locuit de urmașii lui Efraim. Apoi i-a trimis pe acei oameni acasă. Ei au fost foarte supărați pe cei din teritoriul numit Iuda; și s-au întors acasă înfuriați.

11. Amația s-a pregătit; și și-a condus poporul în Valea Sării. Acolo au omorât zece mii de oameni din Seir.

12. Cei din teritoriul numit Iuda au capturat zece mii de bărbați vii, pe care i-au urcat pe vârful unei stânci; apoi i-au aruncat de-acolo – astfel încât toți aceia au murit.

13. În acel timp, grupul pe care Amația îl trimisese înapoi și pe care nu îl lăsase să participe cu ei la luptă, invadase orașele teritoriului numit Iuda – din Samaria până la Bet-Horon –, omorâseră trei mii de oameni și luaseră o mare pradă.

14. După ce s-a întors de la înfrângerea edomiților, Amația a adus zeii poporului din Seir și i-a pus să fie zeii lui. El se închina înaintea lor și ardea tămâie pentru ei.

15. Mânia lui Iahve s-a declanșat împotriva lui Amația; și i-a trimis un profet care i-a vorbit astfel: „De ce ai întrebat pe zeii care nu și-au putut salva propriul popor în lupta cu tine?”

16. În timp ce profetul vorbea, regele i-a zis: „Te-am desemnat eu să fii consilierul regelui? Încetează! Sau vrei să te lovesc?” Profetul s-a oprit; apoi a adăugat: „Știu acum că Dumnezeu a decis să te distrugă – pentru că ai făcut acest lucru și nu ai ascultat ce ți-am spus eu.”

17. După ce s-a consultat cu alții, Amația – regele celor din teritoriul numit Iuda – și-a trimis reprezentanți la Iehoaș – fiul lui Iehoahaz, rege al celor din teritoriul numit Israel – prin intermediul cărora i-a transmis: „Vino să ne confruntăm!”

18. Dar Iehoaș – regele celor din teritoriul numit Israel – i-a răspuns lui Amația – regele celor numiți Iuda – astfel: „Spinul din Liban a trimis un emisar la cedrul din Liban, să îi spună: «Dă-o pe fiica ta ca soție fiului meu!» Dar imediat, animalele sălbatice au trecut pe acolo și au călcat spinul cu picioarele lor.

19. Tu zici: «Vedeți? Am învins Edomul!» Și astfel, ai devenit arogant în inima ta. Mai bine rămâi acasă! De ce să provoci un dezastru care ar conduce la căderea ta și la devastarea celor din teritoriul numit Iuda?”

20. Dar Amația nu l-a ascultat – pentru că Dumnezeu decisese să îi facă pe cei din teritoriul numit Iuda să ajungă la discreția lui Iehoaș. Și urma să se întâmple așa pentru că ei practicaseră închinarea la zeii Edomului.

21. În consecință, Iehoaș – regele celor din teritoriul numit Israel – a început atacul. El și Amația – regele celor din teritoriul numit Iuda – s-au confruntat la Bet-Șemeș, pe teritoriul numit „Iuda”.

22. Cei care proveneau din teritoriul numit Iuda, au fost învinși de cei care veneau din teritoriul numit Israel; și fiecare om a fugit acasă.

23. Iehoaș – regele celor din teritoriul numit Israel – l-a prins pe Amația – regele celor numiți Iuda, fiul lui Ioaș, fiul lui Ahazia – la Bet-Șemeș; și l-a adus la Ierusalim. Apoi a spart zidul Ierusalimului de la poarta numită Efraim până la poarta unghiului – pe o lungime de patru sute de coți.

24. A luat tot aurul și tot argintul împreună cu toate obiectele pe care le-a găsit în casa lui Dumnezeu și care erau îngrijite de Obed-Edom. El a golit și tezaurul palatului regal. Apoi a luat prizonieri și s-a întors în Samaria.

25. Amația – fiul lui Ioaș, regele celor numiți Iuda – a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaș – fiul lui Iehoahaz – regele celor numiți Israel.

26. Celelalte fapte ale lui Amația, de la începutul guvernării lui și până la sfârșitul ei, oare nu sunt scrise în „Cartea regilor celor din teritoriul numit Iuda și a celor din teritoriul numit Israel?”

27. Din momentul în care Amația s-a îndepărtat de Iahve, slujitorii lui au organizat un complot împotriva lui la Ierusalim. Amația a fugit la Lachiș; dar ei au trimis după el niște oameni care l-au omorât acolo.

28. L-au adus pe cai și l-au înmormântat lângă părinții lui în orașul lui David.