2 Cronici 26 NTR
1. Tot poporul lui Iuda l-a luat pe Uzia, care era în vârstă de șaisprezece ani, și l-a numit rege în locul tatălui său Amația.
2. Uzia a reconstruit Elatul și l-a readus sub stăpânirea lui Iuda, după ce regele Amația a adormit alături de strămoșii săi.
3. Uzia era în vârstă de șaisprezece ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de cincizeci și doi de ani. Mama lui se numea Iecolia și era din Ierusalim.
4. El a făcut ce este drept înaintea ochilor Domnului, tot așa cum făcuse tatăl său Amația.
5. El L-a căutat pe Dumnezeu în timpul vieții lui Zaharia, cel care înțelegea vedeniile primite de la Dumnezeu. Cât timp l-a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să reușească în toate.
6. El a pornit războiul împotriva filistenilor și a dărâmat zidurile Gatului, zidurile Iabneului și zidurile Așdodului. Apoi a construit cetăți lângă Așdod și printre filisteni.
7. Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor, împotriva arabilor care locuiau la Gur-Baal și împotriva meuniților.
8. Amoniții i-au plătit tribut lui Uzia. I s-a dus faima până la granița cu Egiptul, pentru că ajunsese foarte puternic.
9. Uzia a construit turnuri în Ierusalim, la Poarta Unghiului, la Poarta Văii și la contrafortul din unghiul zidului și le-a întărit.
10. A construit turnuri în deșert și a săpat multe fântâni, căci avea vite numeroase în zona deluroasă și în podiș. El avea și plugari și vieri în munți și în livezi, căci îi plăcea să lucreze pământul.
11. Uzia avea o armată care participa în războaie și care ieșea la luptă pe divizii, potrivit cu numărătoarea făcută de scribul Ieiel și de supraveghetorul Maaseia, sub îndrumarea lui Hanania, una dintre căpeteniile regelui.
12. Numărul total al căpeteniilor de familii ale războinicilor viteji era de două mii șase sute.
13. Sub comanda lor era o armată de trei sute șapte mii cinci sute de bărbați pregătiți de luptă și bine înarmați, ca să-l ajute pe rege împotriva dușmanului.
14. Uzia a dotat toată armata cu scuturi, lănci, coifuri, armuri, arcuri și praștii.
15. A făcut la Ierusalim niște mașinării inventate de un meșter, care aveau să fie așezate pe turnuri și pe colțurile zidurilor ca să arunce săgeți și pietre mari. Lui Uzia i s-a dus faima până departe, căci a fost ajutat într-un mod minunat, până a ajuns puternic.
16. Dar când a ajuns puternic, i s-a mândrit inima, spre pierzarea lui. El I-a fost necredincios Domnului, Dumnezeul lui, și a intrat în Templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii.
17. Preotul Azaria a intrat după el, însoțit fiind de optzeci de bărbați curajoși, dintre preoții Domnului.
18. Ei au stat împotriva regelui Uzia, zicându-i: „Uzia, nu-ți este îngăduit să aduci tămâie Domnului! Doar preoții, urmașii lui Aaron, au fost sfințiți ca să aducă tămâie! Ieși din Sfântul Lăcaș! Pentru că ai fost necredincios, nu vei mai avea parte de cinste din partea Domnului Dumnezeu!“.
19. Uzia, care avea deja în mână cădelnița pentru tămâiere, s-a înfuriat. Imediat ce s-a înfuriat pe preoți, i-a apărut lepră pe frunte, în prezența preoților, în Casa Domnului, lângă altarul tămâierii.
20. Când preotul conducător Azaria și toți ceilalți preoți s-au întors spre el, iată că acesta avea lepră pe frunte. Atunci l-au scos în grabă de acolo. Și el însuși s-a grăbit să iasă, căci îl lovise Domnul.
21. Regele Uzia a rămas lepros până în ziua morții lui. Pentru că era lepros, el a fost îndepărtat de la Casa Domnului și a locuit într-o casă izolată. Cel care supraveghea palatul regelui și judeca poporul țării era Iotam, fiul său.
22. Celelalte fapte ale lui Uzia, cele dintâi și cele de pe urmă, au fost scrise de profetul Isaia, fiul lui Amoț.
23. Uzia a adormit alături de strămoșii săi și a fost înmormântat, alături de strămoșii săi, pe terenul de înmormântare care aparținea regilor, deoarece spuneau: „A fost lepros“. Și în locul lui a domnit fiul său Iotam.