2 Cronici 27 BIV2014

1. Iotam ajunse împărat A fi în Iuda-ncoronat. Ani douăzeci și cinci avuse, Când – domnitor – el se făcuse, Iar la Ierusalim a stat Ani șaisprezece ca-mpărat. Ierușa fost-a a lui mamă, Iar tatăl ei, Țadoc se cheamă.

2. Cât a domnit, el a făcut Doar lucruri care I-au plăcut Lui Dumnezeu, precum făcea Și al său tată, Ozia. Numai că-n Templul Domnului, El n-a intrat. Pe vremea lui, Mereu, poporul s-a stricat Și tot mai rău s-a arătat.

3. În timpu-n care a domnit Iotam, în Iuda, s-a zidit O poartă-naltă, poartă care, Casa lui Dumnezeu, o are. De-asemeni, fost-au înălțate Clădiri, pe zidurile-aflate În părțile ce se vădeau Că înspre dealuri se aflau.

4. Cetăți, pe munte, a zidit; Și cetățui a construit, Care, cu turnuri, se vădeau Și în dumbrăvi se înălțau.

5. Cu fiii lui Amon apoi, Iotam purtat-a un război, În care el i-a biruit Iar ei, o plată, i-au plătit. Birul la care i-a spus, Fusese, an de an, adus. O sută de talanți avea Și în argint se cântărea. Drept plată, grâu se mai dăduse, Cari zece mii de cori avuse. Tot zece mii de cori au dat Din orz, drept bir pentru-mpărat. Birul acesta s-a plătit Trei ani la rând, necontenit.

6. În felu-acesta, s-a văzut Cum că puternic s-a făcut Iotam, căci a călcat, mereu, Pe căile lui Dumnezeu.

7. Dar toate câte le-a făcut Iotam atuncea, s-au trecut În cărțile-mpăraților Care-au venit peste popor, Când peste Iuda stăpâniră Sau peste Israel domniră.

8. Ani douăzeci și cinci avuse, Când – domnitor – el se făcuse, Iar la Ierusalim a stat Ani șaisprezece ca-mpărat.

9. Iotam, în urmă, a murit, Fiind – și el – adăugit La neamul său. L-au îngropat, Într-un mormânt ce s-a aflat Chiar în cetatea cea pe care, David, al său părinte-o are. Apoi, în locu-i a venit Ahaz – al său fiu – și-a domnit.