2 Cronici 30 VDCL

1. Și Ezechia a trimis la tot Israelul și Iuda și a scris epistole și lui Efraim și Manase, să vină la casa Domnului la Ierusalim să facă paștele Domnului Dumnezeul lui Israel.

2. Și împăratul s‐a sfătuit cu mai marii săi și cu toată obștea în Ierusalim să facă paștele în luna a doua.

3. Căci n‐au putut să le facă la vremea aceea, pentru că nu se sfințiseră destui preoți și poporul nu se adunase încă la Ierusalim.

4. Și lucrul a fost drept în ochii împăratului și în ochii obștii întregi.

5. Și au hotărât să facă o strigare în tot Israelul de la Beer‐Șeba până la Dan ca să vină să facă paștele Domnului Dumnezeul lui Israel, la Ierusalim: căci de mult nu le făcuseră cum era scris.

6. Și alergătorii au mers cu scrisorile din mâna împăratului și mai marilor săi în tot Israelul și Iuda și după porunca împăratului ziceau: Copii ai lui Israel, întoarceți‐vă la Domnul Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel și el se va întoarce la rămășița ce a scăpat din voi din mâna împăraților Asiriei.

7. Și nu fiți ca părinții voștri și ca frații voștri care au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului părinților lor, așa că i‐a dat pustiirii, cum vedeți.

8. Și nu vă întăriți grumajii ca părinții voștri; dați mâna Domnului și veniți la locașul său sfințit, pe care l‐a sfințit în veci și slujiți Domnului Dumnezeului vostru, ca să se întoarcă de la voi aprinderea mâniei sale.

9. Căci, dacă vă veți întoarce la Domnul, frații voștri și copiii voștri vor afla compătimire înaintea celor ce i‐au luat prinși și se vor întoarce în țara aceasta: căci Domnul Dumnezeul vostru este milos și îndurător și nu‐și va întoarce fața de la voi, dacă vă veți întoarce la el.

10. Și alergătorii au trecut din cetate în cetate, prin țara lui Efraim și Manase, până la Zabulon: dar au râs de ei și și‐au bătut joc de ei.

11. Totuși unii bărbați din Așer și din Manase și din Zabulon s‐au smerit și au venit la Ierusalim.

12. Și mâna lui Dumnezeu a fost peste Iuda și le‐a dat aceeași inimă ca să facă porunca împăratului și a mai marilor, după cuvântul Domnului.

13. Și s‐a adunat mult popor la Ierusalim să facă sărbătoarea azimilor în luna a doua, o foarte mare obște.

14. Și s‐au sculat și au îndepărtat altarele care erau în Ierusalim și au îndepărtat toate altarele tămâiei și le‐au aruncat în pârâul Chedron.

15. Și au junghiat paștele la patrusprezece ale lunii a doua și preoții și leviții s‐au rușinat și s‐au sfințit și au adus arderile de tot în casa Domnului.

16. Și au stătut în locul lor, după datina lor, după legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Preoții au stropit sângele luat din mâna leviților.

17. Căci erau mulți în obște care nu se sfințiseră; pentru aceea leviții au luat asupra lor junghierea paștelor pentru oricine nu era curat, ca să‐i sfințească Domnului.

18. Căci o mulțime din popor, mulți din Efraim și din Manase, din Isahar și din Zabulon, nu se curățiseră și au mâncat paștele altfel decât era scris. Dar Ezechia s‐a rugat pentru ei zicând: Domnul care este bun să ierte fiecăruia,

19. care și‐a îndreptat inima să caute pe Dumnezeu, Domnul Dumnezeul părinților săi, deși nu este curățit după curățirea sfântului locaș.

20. Și Domnul a asculat pe Ezechia și a vindecat pe popor.

21. Și copiii lui Israel care se aflau în Ierusalim au făcut sărbătoarea azimilor șapte zile cu bucurie mare: și leviții și preoții lăudau pe Domnul, zi de zi, cântând cu instrumente de laudă Domnului.

22. Și Ezechia a vorbit la inima tuturor leviților care aveau pricepere în cunoștința bună a Domnului; și au mâncat jertfele de sărbătoare în cele șapte zile, aducând jertfe de pace și înălțând pe Domnul Dumnezeul părinților lor.

23. Și toată obștea s‐a sfătuit să facă alte șapte zile: și au făcut cele șapte zile cu bucurie.

24. Căci Ezechia, împăratul lui Iuda, a dat obștei ca dar ridicat o mie de boi și șapte mii de oi; și mai marii au dat obștei o mie de boi și zece mii de oi; și un mare număr de preoți s‐au sfințit.

25. Și toată obștea lui Iuda s‐a bucurat și preoții și leviții și toată obștea care venise din Israel, și străinii de loc care veniseră din țara lui Israel și care locuiau în Iuda.

26. Și a fost mare bucurie în Ierusalim; căci din zilele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu fusese așa ceva în Ierusalim.

27. Și preoții și leviții s‐au sculat și au binecuvântat pe popor: și glasul lor a fost auzit și rugăciunea lor s‐a suit până la locuința sa cea sfântă în ceruri.