2 Cronici 31 BIV2014

1. Când praznicul s-a isprăvit, Spre case, oameni-au pornit. Stâlpi idolești, au sfărâmat Și Astartee au tăiat. Altarele le dărâmară Și-orice-nălțime o surpară, Încât nimic nu mai rămase În Iuda, Beniamin, Manase Și Efraim. Când au sfârșit, Spre-ale lor case s-au grăbit.

2. În urmă, Ezechia puse – Așa precum ‘nainte fuse – Pe preoți, după șirul lor Și după felul slujbelor. La fel, el i-a mai rânduit Pe cei ce-au fost de neam Levit. Atât Leviți, cât și preoți, În cete au fost puși, cu toți. Unii, de jertfe, se-ngrijeau Și-arderi de tot ei aduceau Pe-altar, sau jertfe cu menire De jertfe pentru mulțumire; Alții aveau, în grija lor, Conducerea cântărilor Ce pentru Domnul se-nălțau Și cari de laudă erau.

3. Chiar împăratul a luat, Din avuția lui, și-a dat O parte foarte însemnată, Parte care fusese dată Spre a fi jertfe pregătite. Acele jertfe-s socotite Arderi de tot. Seară de seară, Precum și dimineața, iară, Jertfele fost-au pregătite. De-asemeni, fost-au dăruite De lună nouă, de Sabat, De sărbători – neîncetat – Cum cere Legea Domnului.

4. A poruncit poporului – Și celor care se vădeau Că la Ierusalim ședeau – Să dea, mereu, preoților – Și-asemenea Leviților – Partea care se cuvenea Ca pentru Domnul să o dea, Ținând, astfel, cu scumpătate, Poruncile de El lăsate.

5. Întreg poporul a făcut Așa precum i s-a cerut, Căci din belșug, cu toți au dat Rodul dintâi ce-a fost luat Din grânele câmpiilor, Din mustul dat de via lor, Din untdelemn și-apoi din miere. Au dat cu toții, cu plăcere, Din roadele ce le-au avut – Din cele care s-au făcut Întâi și-ntâi pe-a lor câmpie Și primele din a lor vie – Căci au plătit, fără-ndoială, Atunci, din toate, zeciuială.

6. Fiii lui Iuda și – la fel – Toți fiii cei din Israel Care în Iuda locuiau – O zeciuială dăruiau, Atât din turmele de oi Și din cirezile de boi, Cât și din lucrurile sfinte – Cum se ceruse înainte – Spre-a fi-nchinate Domnului. Astfel, s-au strâns în fața Lui, Multe grămezi. Au început

7. Aste grămezi de l-au făcut, În luna care se vădea Cum că a treia se ivea În an, iar când au isprăvit, Luna a șaptea a venit.

8. Când Ezechia și cei cari Peste popor erau mai mari Grămezile le-au observat, Poporu-au binecuvântat.

9. Apoi, spre preoți se-ndreptară Și spre Leviți și-i întrebară Despre grămezile acele Și despre ce erau în ele.

10. Pe vremea ‘ceea, se vădea, Mare preot, Azaria, Acela care, după loc, Venea din casa lui Țadoc. Atuncea când fost-a întrebat, El i-a răspuns la împărat: „De când poporul – cum s-a spus – A început de a adus Daruri în Casa Domnului, Iată că noi, preoții Lui, Pe săturate am mâncat. Domnul a binecuvântat Poporul Său, fără-ncetare, Și uite ce grămadă mare A mai rămas încă, afară, Din ceea ce s-a strâns din țară!”

11. Când împăratul a văzut Grămada care s-a făcut, A poruncit să se gătească Niște cămări, s-adăpostească – Astfel – la Casa Domnului, Tot ce-a adus poporul lui.

12. În ele au pus daruri care Fuseseră pentru mâncare; Și lucruri sfinte-au așezat, Cu zeciuiala ce s-a dat. Cel care-n grijă le avea, Era Levit – Conania – De al său frate însoțit Care, Șimei, era numit.

13. Alți oameni se aflau apoi, Sub cârmuirea celor doi, Puși de-mpărat și de cel care Fusese preotul cel mare. Primul fusese Iehiel; Azazia e după el, Cu Ierimot și cu Nahat, Cu Iozabad și cu Mahat, Cu Ismachia, Asael, Benaia și cu Eliel.

14. Levitul Core, acel care, Pe Imna, drept părinte-l are – Și care fost-a rânduit Ca ușier la răsărit – Fusese supraveghetor Al tuturor darurilor Cari pentru Domnul se adună, Date fiind, de voie bună. Acestea erau daruri care Se închinau prin ridicare. În grija lui – de-asemenea – Și lucruri sfinte, mai avea.

15. Multe cetăți se dovedeau Precum că preoțești erau. Printre cei care-au locuit, Atunci, în ele, s-au găsit Eden cu Iosua, și vin Amaria cu Miniamin, Șamaia și Ceconia. Pe toți aceștia îi avea Core, sub cârmuirea lui, Spre a-mpărți norodului De frați ai lor – micuți sau mari – Partea de daruri parte cari Lor le fusese rânduită, Fiind, pe cete, împărțită.

16. La parte-ndreptățiți erau Aceia care se vădeau Că sunt de parte bărbătească, După ce-aveau să împlinească Trei ani; în urma lor veneau Aceia care trebuiau Să intre-n Casa Domnului Să împlinească slujba Lui.

17. Apoi, neamul preoților Înscriși după casele lor; Leviții care se vădeau Că douăzeci de ani aveau, Precum cereau slujbele lor, În rânduiala cetelor;

18. Apoi, soborul de preoți Și-asemenea Leviții toți, Precum și ale lor soții, Cu fetele și ai lor fii, Căci au vădit neprihănire Când era vorba de-mpărțire De lucruri sfinte. Mulți erau

19. Aceia care se aflau În țară – oameni pregătiți, Fiind anume rânduiți – Partea să dea celor pe care, Aron, drept fii, în lume-i are, Deci tuturor preoților Și-asemenea Leviților.

20. Astfel lucrase Ezechia, Cât a avut împărăția. Lui Dumnezeu I-a fost plăcut, Căci lucruri bune a făcut, Iar tot ceea ce a lucrat Fusese drept și-adevărat.

21. Deschisă-a fost inima lui, Față de Casa Domnului Și legea ce o rânduise. Tocmai de-aceea, poruncise Supușilor săi ca, mereu, Să-L caute pe Dumnezeu.