2 Cronici 32 VDCL

1. După aceste lucruri și această credincioșie, Sanherib, împăratul Asiriei, a venit și a intrat în Iuda și a tăbărât împotriva cetăților întărite și s‐a hotărât să le spargă.

2. Și când a văzut Ezechia că venea Sanherib și că țintea să se lupte împotriva Ierusalimului,

3. s‐a sfătuit cu mai marii săi și cu vitejii săi să astupe izvoarele de apă care erau afară din cetate și ei l‐au ajutat.

4. Și s‐a strâns popor mult și au astupat toate izvoarele și pârâul care curge prin mijlocul țării zicând: Pentru ce să vină împărații Asiriei și să găsească apă multă?

5. Și s‐a întărit și a zidit tot zidul care era stricat și l‐a înălțat până la turnuri, și pe dinafară un alt zid, și a întărit Milo din cetatea lui David și a făcut o mulțime de săgeți și scuturi.

6. Și a pus mai mari de război peste popor și i‐a adunat la sine în locul deschis la poarta cetății și le‐a vorbit la inimă, zicând:

7. Fiți tari și îmbărbătați‐vă; nu vă temeți și nu vă înspăimântați înaintea împăratului Asiriei, nici de toată mulțimea care este cu el, căci cu noi sunt mai mulți decât cu el.

8. Cu el este un braț de carne, dar cu noi este Domnul Dumnezeul nostru ca să ne ajute și să lupte luptele noastre. Și poporul s‐a rezemat pe cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.

9. După aceasta Sanherib, împăratul Asiriei, a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim, (dar el însuși era înaintea Lachisului și toată puterea lui cu el), la Ezechia, împăratul lui Iuda, și la tot Iuda, care era în Ierusalim zicând:

10. Așa zice Sanherib, împăratul Asiriei: În ce vă încredeți voi de stați împresurați în Ierusalim?

11. Oare nu vă înduplecă Ezechia ca să vă dea morții prin foamete și sete zicând: Domnul Dumnezeul nostru ne va scăpa din mâna împăratului Asiriei?

12. Oare nu același Ezechia a depărtat înălțimile sale și altarele sale și a poruncit lui Iuda și Ierusalimului zicând: Înaintea unui singur altar să vă închinați și pe el să ardeți tămâie?

13. Nu știți ce am făcut eu și părinții mei tuturor popoarelor țărilor? Au putut să scape oare în vreun fel dumnezeii neamurilor țărilor țara lor din mâna mea?

14. Care dintre toți dumnezeii acelor neamuri, pe care le‐au pierdut cu desăvârșire părinții mei, a putut scăpa pe poporul său din mâna mea, ca să vă poată scăpa Dumnezeul vostru din mâna mea?

15. Și acum să nu vă înșele Ezechia și să nu vă înduplece în chipul acesta. Și să nu‐l credeți! Căci niciun dumnezeu al vreunui neam sau împărății n‐a putut scăpa pe poporul său din mâna mea și din mâna părinților mei: cu cât mai puțin vă va scăpa Dumnezeul vostru din mâna mea?

16. Și mai mult au vorbit slujitorii săi împotriva Domnului Dumnezeu și împotriva lui Ezechia, slujitorul său.

17. Și a scris o epistolă ca să batjocorească pe Domnul Dumnezeul lui Israel și să vorbească împotriva lui zicând: După cum dumnezeii neamurilor țărilor n‐au scăpat pe poporul lor din mâna mea, tot așa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va scăpa pe poporul său din mâna mea.

18. Și au strigat cu glas tare în limba iudaică poporului din Ierusalim, care era pe zid, ca să‐i înspăimânte și să‐i tulbure ca să poată lua cetatea.

19. Și au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt lucrul mâinilor omului.

20. Și din pricina aceasta Ezechia împăratul, și Isaia, fiul lui Amoț prorocul, s‐au rugat și au strigat către ceruri.

21. Și Domnul a trimis un înger care a nimicit pe toți bărbații viteji și pe căpetenii și pe mai marii din tabăra împăratului Asiriei. Și s‐a întors în țara sa cu rușinea feței. Și a intrat în casa dumnezeului său și cei ce ieșiseră din măruntaiele sale l‐au făcut să cadă acolo cu sabia.

22. Și Domnul a mântuit pe Ezechia și pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, și din mâna tuturor și i‐a apărat de jur împrejur.

23. Și mulți au adus daruri Domnului la Ierusalim și lucruri scumpe lui Ezechia, împăratul lui Iuda: și după aceea a fost mărit în ochii tuturor popoarelor.

24. În zilele acelea Ezechia s‐a îmbolnăvit de moarte; și s‐a rugat Domnului și el i‐a vorbit și i‐a dat un semn.

25. Dar Ezechia n‐a răsplătit după bunătatea făcută lui căci i s‐a înălțat inima; și a fost mânie peste el și peste Iuda și Ierusalim.

26. Și Ezechia s‐a smerit pentru înălțarea inimii sale, el și locuitorii Ierusalimului, și mânia Domnului n‐a venit peste ei în zilele lui Ezechia.

27. Și Ezechia a avut foarte multe bogății și cinste: și și‐a făcut vistierii pentru argint și pentru aur și pentru pietre scumpe și pentru mirodenii și pentru scuturi și pentru tot felul de unelte de preț.

28. și case de merinde pentru venitul grâului și mustului și untdelemnului și staule pentru tot felul de vite și turme în staule.

29. Și și‐a făcut cetăți și averi de turme și cirezi în mulțime: căci Dumnezeu îi dăduse avere foarte multă.

30. Și același Ezechia a astupat gura de sus a apelor Ghihon și a adus‐o drept în jos pe la partea dinspre apus a cetății lui David. Și Ezechia a propășit în toate lucrările sale.

31. Numai în privința solilor mai marilor din Babilon, care au trimis la el să întrebe despre minunea care fusese înțară, Dumnezeu l‐a părăsit ca să‐l încerce și să cunoască tot ce era în inima lui.

32. Și celelalte fapte ale lui Ezechia și lucrările sale cele evlavioase, iată, sunt scrise în vedenia lui Isaia, prorocul, fiul lui Amoț, în cartea împăraților lui luda și a lui Israel.

33. Și Ezechia a adormit cu părinții săi și l‐au înmormântat în cel mai înalt loc din mormintele fiilor lui David; și la moartea lui tot Iuda și locuitorii Ierusalimului l‐au cinstit. Și Manase, fiul său, a domnit în locul său.